Elena Stoica

„Școala românească, în pericol”

În presa zilei avem din ce în ce mai multe știri despre situația precară în care se află educația națională. Paradoxal, cele mai multe dintre informațiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educației din ultimii ani.

Din păcate, constatăm la toate nivelurile învățământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanțarea copiilor din ziua de astăzi de școală sau, mai exact, de principiile oferite de școală.

Este evident că procesul de maturizare a copiilor, încă din ciclul gimnazial, este superior față de cel existent înainte de 1989. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic, cu adolescenți, altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, acești copii au alte nevoi, alte cerințe educaționale, iar abordarea oferită de școală ar trebui să fie elaborată din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România. De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni și din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenții au calculator în proporție de aproape 100%, le conferă o mare diversitate de informație, mare parte din aceasta fiind însă extrem de nocivă și contrară preceptelor unui învățământ de calitate.

Școala însă, ceea ce se predă la ore, a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă școlară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă, fapt recunoscut inclusiv de actualul ministru al educației*. Sistemul de învățământ românesc se bazează pe transmiterea de informații, și nu pe crearea de abilități, nu pe generarea de competențe.