Gheorghe Dragomir

„Școala românească scoate tâmpiți?!”

Dacă președintele Traian Băsescu își imagina acum doi ani că școala scoate tâmpiți, realitatea este acum mult mai tristă. Salariile profesorilor nu doar că nu au fost majorate cu 50%, așa cum a susținut și le-a promis în campania electorală, după ce a semnat decretul de promulgare, nu doar că au fost diminuate cu 25%, ceea ce în realitate a însemnat o tăiere a veniturilor cu aproape 40%, dar acum ele au fost și plafonate.

În acest moment există 7.000 de hotărâri judecătorești irevocabile pentru reîncadrare, potrivit Legii nr. 221/2008, și peste 50.000 de procese pe rol. Motivele invocate de Emil Boc pentru această decizie nu stau în picioare. Practicile judiciare neuniforme la care face referire premierul Boc sunt, de asemenea, rezultatul măsurilor luate de propriul Guvern: oamenii nu ar mai fi dat statul în judecată pentru a-și obține drepturile salariale în instanță dacă același Executiv nu ar fi decis, în 2009, să nu acorde majorările salariale care se cuveneau profesorilor de drept. Argumentul lipsei banilor, invocat de Emil Boc de fiecare dată când deschide gura, este, în fapt, lipsea de viziune economică, lipsa măsurilor corecte și furtul din banii publici operat de clientela politică portocalie.

Probabil foarte puțini se vor revolta în fața deciziei Guvernul de a plafona salariile profesorilor, iar și mai puțini de atât vor sesiza adevărata veste proastă din proiectul pe care Boc îl pregătește pentru a fi adoptat. Premierul motivează, într-un mod halucinant, decizia Guvernului: „România nu își poate permite să plătească astăzi majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Datorită unor practici judiciare, unor profesori li s-a admis majorarea salariilor cu 50%, iar alții nu au primit în instanță această majorare”.

De aici înțelegem că s-a făcut dreptate. Cum adică să primească unii și alții nu? Mai bine să sufere toată lumea! Dar cel mai periculos este precedentul de a nu respecta puterea judecătorească. Premierul desființează democrația și creează un precedent periculos, prin căutarea intenționată a unei formule legislative care să anuleze expres deciziile judecătorilor. Formularea „datorită unor practici judiciare” ar trebui să ne revolte pe toți. Acesta este decretul prin care justiția nu mai este independentă, nu mai are nicio putere, iar deciziile ei devin în ochii puterii doar „niște practici” ca oricare altele.

În concluzie, da, președintele Traian Băsescu până la urmă cred că avea dreptate: uneori școala românească mai scoate și tâmpiți! Și, întâmplător, unii ajung chiar miniștri sau, și mai rău, chiar prim-ministru!