Anghel Stanciu

Scrisoare deschisã, adresatã domnilor Mugur Isãrescu ºi Decebal Traian Remeº. În luna iulie ºi august a.c., în calitatea mea de preºedinte al Comisiei pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport, v-am adresat douã scrisori (nr. 396/5 iulie 2000 ºi nr. 428/8 august 2000) referitoare la rectificarea bugetului de stat pe anul 2000, solicitând fondurile prevãzute de lege pentru învãþãmânt ºi cercetare ºtiinþificã, scrisori la care nu s-a primit nici un rãspuns.

Vã reamintim cã în Legea învãþãmântului nr. 84/1995, republicatã, la art. 170 alin. 1 se prevede cã: ”Finanþarea învãþãmântului de stat se face de la bugetul de stat, în limitele a cel puþin 4% din produsul intern brut.Ò Prin Bugetul de stat pentru anul 2000, învãþãmântului public i s-a repartizat 3,0% din P.I.B., cu 1% mai puþin decât prevederea legalã (anexã). Cu toate eforturile depuse în dezbaterile parlamentare, inclusiv o moþiune simplã (28 februarie 2000), bugetul învãþãmântului nu s-a vrut a fi alocat la parametrii prevãzuþi de lege, fapt care a condus la o stare precarã, mai ales în privinþa bazei didactico-materiale a acestui sector, considerat prioritate naþionalã. Bugetele locale, deficitare în multe judeþe, nu pot completa resursele financiare de care are nevoie învãþãmântul. În mediul rural, situaþia devine dramaticã atunci când unele ºcoli nu au fonduri, ºi elevii, împreunã cu personalul didactic, suportã consecinþele unor condiþii inadecvate de lucru. Rezultatele acestei politici de subfinanþare continuã a învãþãmântului ºi educaþiei nu au întârziat sã aparã, concretizate mai cu seamã în privinþa calitãþii procesului de învãþãmânt ºi accesului copiilor ºi tinerilor spre trepte superioare de ºcolarizare. ªansele de acces la educaþie trebuie asigurate deopotrivã pentru toþi fiii acestei þãri, indiferent de mediul din care provin, ºi, în consecinþã, rectificarea pozitivã a bugetului Ministerului Educaþiei Naþionale devine obligatorie. Creºterea abandonului ºcolar ºi analfabetismului trebuie stopate, domnule prim-ministru!

De asemenea, vã reamintim cã, în Legea nr. 95/1998 la art. 3 alin. 1 se prevede cã ”alocarea de cãtre stat a resurselor financiare pentru cercetare este o prioritate a cheltuielilor bugetareÒ, iar la art. 3 (2) se specificã: ÇResursele bugetare alocate prin Bugetul de stat la cap. ”Cercetare ºtiinþificãÒ trebuie sã þinã seama de tendinþele mondiale în domeniu ºi sã nu fie mai mici de 1/5 faþã de resursele bugetare alocate la cap.Ç ÎnvãþãmântÈ.

Este de neadmis ca într-o societate condusã de o clasã politicã provenitã din rândurile intelectualitãþii, cercetarea ºtiinþificã sã fie desconsideratã prin subfinanþarea continuã a acestui domeniu. Deºi legea prevede cã acestui sector trebuie sã i se acorde o finanþare de 1/5 din volumul alocat învãþãmântului, adicã 0,8% din P.I.B., în 1977 i-a fost alocat doar 0,254%, în 1998 Ñ 0,229%, în 1999 Ñ 0,139%, iar în anul 2000, doar 0,10% în loc de 0,50%, cât ar fi trebuit, având în vedere cã ”ÎnvãþãmântuluiÒ i s-a asigurat doar 3,0% din P.I.B. Aceastã politicã de reducere permanentã a fondurilor alocate de la buget pentru cercetarea ºtiinþificã a condus, aºa cum era ºi firesc, la dezmembrarea sistemului de cercetare ºi ieºirea în stradã a cercetãtorilor, cu urmãrile impardonabile.