Stelică Iacob-Strugaru

„Se impune reorganizarea administrativă?!”

Cât am dori să nu recunoaștem sau să negăm că actuala organizare administrativă a țării nu este una dintre cele mai eficiente cu putință, am convingerea că fie ne amăgim, fie nu dorim real să revigorăm dezvoltarea regională a țării.

Societatea românească s-a schimbat, economia locală, și ea. Structura demografică a orașelor și mai ales a satelor românești nu mai seamănă deloc cu cea de la sfârșitul anilor ’80.

În consecință, este greu de imaginat că împărțirea actuală în județe și mai ales în mii de unități administrative minuscule mai poate garanta eficiență în cheltuirea banilor publici și eficacitate în realizarea proiectelor de infrastructură.

Nu este de mirare că exodul uriaș de tineri dinspre mediul rural către urban și mai ales către spațiul Uniunii Europene a fost determinat, în principal, de incapacitatea administrațiilor locale de a asigura un minim de condiții de viață.

Nici din perspectiva resurselor umane ocupate în administrațiile locale lucrurile nu stau mai bine. Cunoaștem cu toții că sunt în România administrații locale supradimensionate, la nivel de comune și chiar de mici orașe, fără ca acest lucru să se repercuteze favorabil și asupra succeselor administrației, ci dimpotrivă.

Un alt argument puternic în favoarea unei serioase analize a actualei organizări administrative a țării se află în capacitatea redusă a actualelor unități administrative și a administrațiilor lor de a accesa într-un grad cât mai înalt fondurile europene care stau la dispoziția României.

Nu vreau să mai enumăr alte argumente specifice mai ales Regiunii de Nord-Est a României, acolo unde investițiile au ezitat să își găsească profiturile, să ofere locuri de muncă pentru moldoveni și să contribuie la bugetele locale. În aceste condiții, nici nu este de mirare că Moldova de Nord rămâne în topul sărăciei europene, fără prea mari șanse de a gusta din beneficiile apartenenței noastre la Uniunea Europeană.

Recunosc că nu este un proces facil acela de a regândi funcționarea administrativ-teritorială a țării, însă stă în puterea noastră să identificăm problemele actualei organizări, să furnizăm potențiale soluții și să lansăm către dezbaterea publică acest subiect. O astfel de inițiativă va avantaja cu siguranță zonele sărace ale României și, oricât de multă rezistență vom întâmpina din partea zonelor mai dezvoltate, noi trebuie să rămânem călăuziți de obiectivele coeziunii economice și sociale.