Iosif Arma∫

Se Ómplinesc peste dou„ zile, la 12 iunie, 6 ani de c‚nd Administra ˛ ia de la Casa Alb„ a decis, unilateral, s„ accepte Ón Alian ˛ a Nord-Atlantic„ trei ˛ „ri: Cehia, Polonia ∫i Ungaria. Refuzul categoric al administra ˛ iei americane, din 1997, de a sprijini integrarea Rom‚niei Ón NATO Ónc„ din primul val — a∫a-numitul îval Madrid“ — a anulat, practic, ∫ansele ˛ „rii noastre de a urca Ón primul tren al integr„rii tinerelor democra ˛ ii est-europene Ón universul valorilor occidentale.

Politicienii rom‚ni, indiferent de orientarea lor doctrinar„, anali∫tii politici, dar ∫i rom‚nii de r‚nd, ∫i-au ascuns cu greu dezam„girea. Cu at‚t mai mult cu c‚t se ∫tiau puternic sprijini ˛ i de Fran ˛ a, Germania ∫i Italia.

Din perspectiva celor 6 ani care au trecut, refuzul Washington-ului din 1997 nu mai are nici o relevan ˛ „: acum Rom‚nia este pe cale de a dob‚ndi integrarea total„ Ón NATO ∫i se afl„ Ón negocieri de aderare cu U.E. Acest lucru a devenit posibil pentru c„, Ón esen ˛ „, op ˛ iunea prooccidental„ a Rom‚niei nu s-a schimbat. Rom‚nia nu a r„mas singur„ Ón fa ˛ a unei lumi ostile, iar faptul c„ am continuat s„ mergem pe un drum, practic, f„r„ Óntoarcere, c„ am continuat s„ acumul„m Ón planul consolid„rii democra ˛ iei, ne-a ajutat, Ón 2002, s„ ne atingem obiectivul. Œn definitiv, S.U.A. n-au fost, atunci, Ómpotriva Rom‚niei, dar, din ra ˛ iuni extrem de pragmatice, Ón 1997, Ón NATO nu puteau accede alte ˛ „ri Ón afara celor nominalizate de Washington.

Dincolo de aceste considerente, devenite acum istorie, doresc s„ atrag aten ˛ ia asupra unui aspect mai pu ˛ in avut Ón vedere la vremea respectiv„, de∫i a fost semnalat Ón pres„ Ón mod corespunz„tor. Partidele aflate atunci la putere au procedat Ón mod gre∫it, cultiv‚nd iluzii Ón leg„tur„ cu intrarea Ón NATO ∫i transform‚nd acest proces Óntr-o obsesie na ˛ ional„. Problema deciziei de la Madrid a devenit Ón iunie 1997 o chestiune crucial„, de via ˛ „ ∫i de moarte, de care ar fi trebuit s„ depind„ soarta Rom‚niei mul ˛ i ani Ónainte. S-a insinuat chiar c„ o decizie negativ„ referitoare la ˛ ara noastr„ ar echivala cu o catastrof„ na ˛ ional„. Exponen ˛ ii puterii de atunci au

gre∫it pedal‚nd pe aceast„ idee, iar eforturile propagandistice nem„surate nu au ajutat la nimic.

Cu tot sprijinul pe care Rom‚nia l-a avut din partea unor democra ˛ ii europene, Guvernul de la Bucure∫ti a refuzat s„ vad„ un lucru extrem de simplu: acela c„ S.U.A. sunt singurul stat din lume asupra c„ruia presiunile externe n-au nici un efect. De aceea, îpsihoza Madrid“ nu a dovedit nici Ón ˛ elepciune, nici maturitate politic„. S-a generat un ∫oc psihologic ∫i, firesc, popula ˛ ia s-a considerat frustrat„, tr„dat„ Ón a∫tept„rile sale de c„tre cei care decid soarta NATO. Iar asta, Ón ultim„ instan ˛ „, nu Ónseamn„ altceva dec‚t diletantism politic. Prezent pe termen lung Ón cercurile Puterii, cum s-a Ónt‚mplat Ón perioada men ˛ ionat„, d„uneaz„ grav intereselor na ˛ ionale.