Iosif Arma∫

Se Ómplinesc, peste patru zile, 150 de ani de la declan∫area r„zboiului Crimeii, eveniment major pentru politica general„ a sud-estului Europei, cu implica˛ii deosebite asupra viitorului provinciilor rom‚ne∫ti. Pentru a Ón˛elege cum se cuvine acest moment, permite˛i-mi, stima˛i colegi, o scurt„ incursiune istoric„.

Œn a doua jum„tate a secolului al XIX-lea, marile puteri socoteau pr„bu∫irea definitiv„ a Imperiului Otoman, numit îomul bolnav“ al Europei, doar o problem„ de timp. Chestiunea mo∫tenirii otomane a ascu˛it contradic˛iile dintre marile puteri, acestea duc‚nd Ón cele din urm„ la izbucnirea r„zboiului Crimeii, desf„∫urat Óntre anii 18531856.

R„zboiul a Ónceput prin ocuparea Moldovei ∫i a fi„rii Rom‚ne∫ti de c„tre armatele ruse∫ti care au trecut Prutul la 21 iunie 1853, f„r„ s„ declare r„zboi. La r‚ndul s„u, sultanul Abdulmegid declara r„zboi Rusiei, Ón septembrie 1853, numai dup„ ce a ob˛inut asigur„ri din partea Angliei ∫i Fran˛ei c„ va fi sprijinit Ómpotriva Rusiei. La 30 noiembrie 1853, amiralul rus Nahimov distruge flota otoman„ Ón golful Sinope, ob˛in‚nd asigurarea suprema˛iei de c„tre flota rus„ nu numai Ón Marea Neagr„, ci Ón Óntreg spa˛iul adiacent. Œnfr‚ngerea flotei turce a alarmat, evident, Anglia ∫i Fran˛a, care au p„truns cu flotele lor Ón Marea Neagr„. Œn acest fel, cele dou„ ˛„ri s-au implicat Ón opera˛iunile militare, declar‚nd formal r„zboi Ómpotriva Rusiei, Ón martie 1854.

Campania militar„ la Dun„re, declan∫at„ Ón paralel cu cea naval„, de c„tre Rusia, a continuat Ón iarna anului 1853, precum ∫i Ón prim„vara anului urm„tor. S-au dat lupte grele la Calafat, Olteni˛a, Turnu, C„l„ra∫i, Ismail ∫i Br„ila. Trupele ruse∫ti, suferind Ónfr‚ngeri dup„ Ónfr‚ngeri, s-au retras din fiara Rom‚neasc„ ∫i Moldova, teritoriile fiind ocupate de armatele turco-austriece. Astfel, frontul s-a mutat pe teritoriul Crimeii.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 81/27.VI.2003 Œnfr‚ngerile militare pe front, dublate de presiunile diplomatice ale Austriei, au silit Rusia s„ se a∫eze la masa tratativelor, mai ales c„, Óntre timp, ˛arul Nicolae I murise, urm‚nd la tron, Ón februarie 1855, Alexandru al II-lea, cunoscut ca un partizan al p„cii.

Ca urmare, dup„ multe tratative, Congresul de pace a Ónceput la Paris pe 25 februarie ∫i s-a Óncheiat la 30 martie 1856, prin semnarea tratatului ce avea s„ devin„ un document fundamental pentru reglementarea litigiilor ulterioare Ón Europa.

Potrivit acestui document, stabilirea normelor de naviga˛ie de la gurile Dun„rii se transfer„ unei comisii europene, iar Ón ceea ce prive∫te organizarea viitoare a Moldovei ∫i a fi„rii Rom‚ne∫ti, de∫i Congresul a men˛inut suzeranitatea otoman„, s-a instituit un protectorat colectiv al marilor puteri. R„zboiul Crimeii, declan∫at Ón cursul anului 1853, a avut importante consecin˛e pe plan european. Œnfr‚ngerea Rusiei a creat un nou echilibru pe continent ∫i a Óng„duit ca problema rom‚neasc„ s„ fie tratat„ ca o problem„ european„.