Îi voi mulþumi colegului Adrian Pãunescu pentru ceea ce a spus. Consider cã este de datoria unui ministru de a fi aici. De altfel, colegul meu, domnul Paºcu, rãspunde aceleiaºi exigenþe.
Am venit mai des, pentru cã au fost întrebãri importante.
Iatã care este rãspunsul meu la întrebãrile puse de domnul senator Pãunescu; apoi voi veni la cele puse de domnul senator Fabini.
În momentul de faþã, aºa cum aþi ºi amintit, poetul Grigore Vieru este consilier al ministrului culturii ºi cultelor. Nu ascund cã senatorul Pãunescu a avut aici un rol foarte important, fiindcã mi-a atras atenþia asupra situaþiei foarte grave în care se aflã domnul Vieru.
Domnul Vieru este cel cu care am alcãtuit tot planul de activitate pentru sprijinirea culturii româneºti din Basarabia ºi din Bucovina ºi, din precaritatea bugetului nostru, vom face o parte, sigur, va fi precarã ºi ea, dar va fi pentru fraþii noºtri de dincolo.
Aº vrea sã spun cã situaþia, în momentul de faþã, este mult schimbatã faþã de contactele pe care le-am avut în luna ianuarie cu o serie întreagã de intelectuali din Basarabia, sunt conºtient de acest lucru, ºi tocmai din acest motiv trebuie sã fim foarte atenþi la implicarea noastrã în acest ajutor. Noi trebuie sã tratãm ºi cartea, ºi teatrul, mai ales din Basarabia, cu foarte mare atenþie ºi, în acelaºi timp, trebuie sã evitãm, o spun deschis, ca oriºice acþiune a noastrã sã fie interpretatã ca o implicare în treburile unui stat suveran. Am deja semne cã neprieteni se pregãtesc sã dea aceste interpretãri. Este motivul pentru care, de pildã, în domeniul cãrþii, acolo unde schimburile s-au fãcut bine, vrem sã continue acest lucru la nivelul anilor trecuþi ºi mai ales a anilor dinainte de 1996. Aici avem posibilitatea fericitã de a nu ne amesteca în treburile unui stat vecin ºi suveran, prin aceea cã foarte cunoscutul editor Anatol Vidraºcu, un editor de carte româneascã, cum România nu are, este faimosul Vidraºcu care ajunsese la incredibila performanþã, acum câþiva ani, de a edita o carte româneascã pe zi, punându-ºi amanet toatã averea, are o firmã la Bucureºti, ºi atunci subvenþia se va da acestei firme de la Bucureºti a lui Anatol Vidraºcu într-un ritm care, vã promit, în acest caz va fi egal cu tipul de subvenþie pe care-l dãm celor mai bune edituri. Va fi apoi... achiziþia de carte va continua din România... transferatã bibliotecilor din Basarabia.
ªi a treia cale, toate trei sunt deja puse în practicã, am creat comisia de achiziþii de carte, vom subvenþiona
titluri propuse de cei mai importanþi scriitori basarabeni care apar la noi.
Deci avem aceste trei posibilitãþi. Vreau sã vã spun însã, doamnelor ºi domnilor colegi, cã faþã de 1990, când a fost marele entuziasm al trimiterii de carte, sigur, acest entuziasm a fost stãvilit uneori ºi de faptul, cãrþile au mers nu exact unde trebuiau, dar astea sunt lucruri de amãnunt.
Mi-au atras atenþia ºi intelectualii, colegii noºtri din Basarabia, cã, într-un fel, vreau sã mã înþelegeþi foarte bine, ceasul cãrþii, care n-a trecut, este totuºi un ceas care începe sã fie în urmã.
Ceea ce conteazã acuma imens este televiziunea, pe care a evocat-o domnul Adrian Pãunescu. Aici, daþi-mi voie sã adaug ºi amintirea preºedintelui Radiodifuziunii Române din anii Õ90, Õ91 ºi Õ92, þineþi minte când am instituit acele programe care au fost, într-un fel, neexagerat, o spun intelectualii basarabeni, Biblia de altãdatã, care circulã în limbã româneascã în niºte teritorii care fuseserã rupte de limba româneascã, fusese foarte atacatã, terfelitã, ºi unde totuºi ea s-a pãstrat admirabil.
Numai televiziunea, în momentul de faþã, poate sã facã ceva, ºi Televiziunea Românã face foarte puþin. Vreau sã vã spun cã singura televiziune româneascã care face servicii ideii naþionale este ProTV-ul, este singura televiziune care face reale servicii în Basarabia. În aceastã idee, Grigore Vieru mi-a prezentat un program pe care, la rândul meu, l-am comunicat preºedintelui Comisiei de culturã a Senatului, domnului Adrian Pãunescu, ºi pe care vi l-a evocat. Este imperios necesar, nu intrã în zona mea de administrare, dar intrã în zona mea de experienþã, de a crea sâmbãta sau duminica, ºi dumneavoastrã aveþi posibilitatea sã o faceþi, prin controlarea televiziunii naþionale, noi, ca Senat, de cãtre Parlament, de a crea o orã pe zi, sâmbãta sau duminica, în care sã fie prezenþi oameni de culturã basarabeni ºi români ucraineni.
Dacã nu folosim în aceste luni, în anul care urmeazã, aceastã armã, cauza, nu vorbesc de cauza unionistã, nu mai vorbesc în termenii ãºtia, cauza românescã în aceste teritorii poate sã fie grav ameninþatã. Nu trebuie sã ne ascundem. Forþa rusofoniei, prin carte, prin prestigiul intelectual, prin televiziuneÉ singura breºã importantã, mai sunt ºi altele, este ProTV-ul, riscãm foarte mult.
În domeniul teatrului. Au venit la mine reprezentanþii unui teatru, ai Teatrului ”Mihai EminescuÒ, care înainte de alegeri cu câteva zile era pe cale de a sucomba. Logica elementarã mã face sã cred cã el nu se va înviora acum. Mi s-a spus ºi de Teatrul ”Eugen IonescuÒ, care este într-o foarte mare crizã.
Aici ce putem sã facem? Nu mai putem sã acþionãm altfel decât invitând trupele acestea sã dea spectacole în România, dar nu este acelaºi lucru precum spectacolele lor, pe care nu avem mijloace, din cauza relaþiilor diplomatice, de a le susþine, sã susþinem turnee ale teatrelor româneºti în mãsura în care aceste turnee vor fi agreate, ºi am uºoare dubii în aceastã direcþie, ºi participarea iarã a unor teatre din Moldova la festivalurile noastre. Asta pentru sã o asigurãm noi, plãtim prin Ministerul Culturii. Dar nu prezenþa lor la noii este importantã, ci prezenþa
lor la ei, iar acest lucru este foarte, foarte diminuat în momentul de faþã. Asta este realitatea.
În ceea ce priveºte întrebarea domnului senator Fabini, pot sã vã dau vestea bunã, domnule senator, cã acea comisie a muzeelor ºi a colecþiilor care funcþioneazã ºi-a dat acordul asupra transferului celor 19 tablouri de la Muzeul Naþional de Artã la Brukenthal. Se pune astfel capãt unui incontestabil abuz, dar am cerut comisiei, domnule senator, ºi dumneavoastrã, care sunteþi un om de meserie, o sã înþelegeþi foarte bine acest lucru, ca transferul sã nu se facã decât atunci când avem limpede asigurate la Brukenthal condiþiile de conservare ºi condiþiile de pazã. ªtiþi la ce mã refer. Brukenthal-ul a mai fost cazul, teatrul unui rapt. Nu ne putem, în faþa celor câtorva capodopere de valoare universalã, nu europeanã, universalã, care sunt din fondul acestor 19 tablouri, nu ne putem permite sã ne jucãm cu aceste lucruri.
Deci comisia a fost de acord, însã a adoptat acest punct de vedere pe care l-am cerut, siguranþa absolutã.
Vreau sã spun cã acelaºi lucru este... la Camera Deputaþilor am avut o interpelare din partea U.D.M.R.-ului, la fel, cu niºte lucruri din bisericile maghiare din Transilvania. Mi-am dat acordul, ele urmeazã a fi transferate, însã în momentul în care avem, prin specialiºtii noºtri, siguranþa cã ele se aflã acolo în cea mai deplinã securitate. Acuma, situaþia este, general, generalã. Unde sunt, trebuie sã se facã asemenea retrocedãri, ele trebuie sã se facã pentru cã aceasta este legea.
În ceea ce priveºte cazul Luxemburg, aþi dat dumneavoastrã rãspunsul, aºa ºtiu cã este. Predecesorul meu a încheiat un contract, Luxemburgul este foarte interesat în tot ceea ce priveºte Sibiul, înainte de toate, pentru cã, ºtiþi, probabil, primii coloniºti, au venit flandrezii, au venit din zona Luxemburgului, este un proiect de lungã duratã, într-adevãr, cu Uniunea Europeanã ºi cu Consiliul Europei. Nu face parte, nu este dat, nu poate sã fie dat statului Luxemburg, este un fel de concesionare pentru a se crea acest centru.
În ceea ce priveºte casele din Sibiu, nu mi-aþi pus mie întrebarea, dar profit cã sunt aici ºi cunosc bine cazul, nu pot fi retrocedate decât zece imobile. O bisericã dintr-un consistoriu, o arhiepiscopie nu poate cere decât zece imobile, nu treizeci ºi ceva. Dacã sunt treizeci ºi ceva, este deja un abuz, dar m-ar mira. Zece imobile. ªi totuºi aceste retrocedãri, vã asigur, se vor face cu o excepþie la care, personal, ca ministru al culturii ºi cultelor, chiar dacã va fi o hotãrâre a justiþiei pe care o vom respecta, personal, mã voi opune pânã la pânzele albe, am ºi spus-o clericilor, am spus-o ºi colegilor de la Grupul parlamentar U.D.M.R., este vorba de Batthyanaeum. Cazul Batthyanaeum din Alba Iulia.
Acolo este un proces, ca ºi în cazul Brukenthal, este un testament, dar este un testament care are un conþinut foarte clar ºi, prin acest conþinut, Batthyanaeumul care a fost dat, fac aceastã parantezã, pentru cã va reveni, la un moment dat în discuþie, ºtiu cã se vor aprinde spiritele cândva, Batthyanaeumul a fost dat, cam în vremea în care era dat ºi Brukenthalul, prin testament, Bisericii ºi Provinciei Transilvaniei. E drept, Biserica Transilvania atunci... era atunci Biserica Catolicã, e motivul pentru
care Biseria Catolicã din Alba-Iulia revendicã Batthyanaeum, dar Provincia Transilvania a devenit mai apoi, dupã Trianon, statul român, deci acolo nu poate sã fie cale de discuþie, dupã pãrerea mea.
Justiþia va spune ce va spune, dar e singurul caz de retrocedare în care ºi Ministerul Culturii va fi parte împotriva unei asemenea hotãrâri. Sper sã nu se ajungã acolo. Restul retrocedãrilor sunt fireºti ºi ne vom supune lor, cu condiþia pe care am amintit-o, domnule senator.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.