Eleonora Carmen Hărău

„Securitatea țărilor din UE, inclusiv a României, din perspectiva asigurării cu energie”

Sfârșitul Războiului Rece – în care marea învinsă a fost Rusia, mai exact imperiul pe care aceasta îl deținea, URSS, la care se adaugă și țările arondate ca influență politică, așa-numitul lagăr comunist – n-a fost nimic altceva decât dovada că influența mondială, cu varianta sa extremă, aservirea unor popoare, se poate face și altfel decât cu arma în mână, pe câmpul de luptă. Esența acestei confruntări, alcătuită la suprafață din cursa înarmărilor, a fost, în fapt, de natură economică. Învingătorii din Războiul Rece, americanii și vest-europenii, au învins economic Estul neperformant. Mișcările populare ale unor oameni oprimați, în principal, din punct de vedere economic, desfășurate în anul 1989, n-au făcut altceva decât să confirme falimentul economic al societăților comuniste.

Luată oarecum prin surprindere, Rusia s-a adunat între granițe, strângând din dinți. Lagărul comunist s-a destrămat, dominația politică rusă, bazată pe ideologie, a fost trimisă la coșul de gunoi al istoriei. Părea că jocul rușilor s-a sfârșit, că statele est-europene, devenite democratice, adoptă rând pe rând regulile democrației occidentale, aderând la NATO și la UE și negociindu-și fiecare, după propria capacitate, interesele naționale în cadrul noilor structuri internaționale.

Dar iată că, după un sfert de veac, Rusia revine în forță, redesenând granițe, încorporându-și teritorii cu o surprinzătoare lejeritate dată de opoziția incoerentă și timidă a mai-marilor lumii. La distanță de câteva luni de la atașarea Crimeii, Ucraina, luată cu asalt în est, pare consolată și se străduiește din răsputeri să minimizeze pierderile teritoriale prin forțe proprii, iar cancelariile occidentale nu mai fac vorbire despre Crimeea, semn că Rusia imperialistă a înviat și constituie o mare amenințare la adresa Europei.

Rusia ne dovedește acum că a învățat lecția înfrângerii din Războiul Rece, pentru că argumentul forței sale în competiția cu europenii este, de această dată, de natură economică, și anume dependența economiilor europene de gazul rusesc, pe de o parte, și, nu în ultimul rând, de sumele fabuloase investite în structuri economice europene, a căror retragere ar produce adevărate cutremure economice în UE.

Dacă în ceea ce privește investițiile rusești în UE nu este mare lucru de făcut, prohibirea lor fiind incompatibilă cu esența capitalismului, în ceea ce privește piața energetică a UE trebuie luate urgent măsurile care, deși la nivel declarativ există de mai mulți ani, au fost întârziate cu un dezinteres inexplicabil. Dependența energetică de ruși le va permite acestora să practice un șantaj direct proporțional cu intensitatea dependenței.

În luna martie a acestui an, al doisprezecelea ceas, CE al UE a pretins ca în cursul lunii iunie să se procedeze la o evaluare complexă a situației, cu program urgent de implementare a măsurilor care să înlăture deficiențele, de multă vreme cunoscute, ale pieței internaționale de energie, și anume: integrarea piețelor energetice europene; controlul volatilității prețurilor energetice; diversificarea surselor energetice europene (care acum este foarte scăzută); creșterea ponderii energiei regenerabile în total producție, concomitent cu transparentizarea piețelor și cu rezolvarea tensiunilor apărute prin acest demers între producătorii și consumatorii de energie; susținerea programelor de creștere a eficienței energetice a imobilelor și tehnologiilor etc. Totul pentru scăderea dependenței economiilor din țările membre UE față de importurile energetice.