Viorel Arion

Sf‚nta Biseric„ Ortodox„, ca ∫i cea Romano-Catolic„ pr„znuie∫te, la 21 mai, pe Sfin˛ii Œmp„ra˛i Constantin ∫i Elena, cei Óntocmai cu Apostolii. Via˛a Sf‚ntului Œmp„rat Constantin, ca ∫i a maicii sale Elena, ne apare pilduitoare ∫i frumoas„, fiind Ómp„ratul care a dat libertate cre∫tinismului prin cunoscutul Edict de la Milan din anul 313.

Dar nu despre aceste ilustre personaje istorice doresc s„ vorbesc ast„zi, ci despre un om politic care a purtat cu cinste numele marelui Ómp„rat, Constantin B‚rsan, om politic al Rom‚niei interbelice, deputat liberal de Hunedoara.

Pentru calit„˛ile sale a fost desemnat candidat din partea liberalilor ∫i a fost ales deputat liberal pentru Hunedoara timp de mai multe legislaturi. Œn acest fel Ón˛elegem ∫i leg„turile sale str‚nse cu ora∫ul de pe Cerna ∫i cu satele incluse Ón ceea ce era pe atunci plasa Hunedoara. Cu aceast„ con∫tiin˛„ a datoriei el a pres„rat zona cu ctitoriile sale, lucru pe care nici comuni∫tii, care l-au Ónchis mai apoi, n-au putut s„-l fac„ uitat. Cele mai importante ctitorii ale sale au fost Catedrala Ortodox„ îSfin˛ii Œmp„ra˛i Constantin ∫i Elena“, Palatul administrativ, actualul sediu al prim„riei, o ∫coal„ de ucenici, spitale, edificii ∫i a∫ez„minte sociale ∫i culturale, precum ∫i ridicarea a peste 30 de biserici Ón localit„˛ile din plasa Hunedoara.

Cea mai reprezentativ„ ctitorie a sa r„m‚ne Óns„ Catedrala cu hramul Sfin˛ii Œmp„ra˛i Constantin ∫i Elena. Potrivit istoricului bisericesc Mircea P„curariu, ea st„ cu cinste al„turi de marile monumente de art„ bisericeasc„ din perioada interbelic„, catedralele din Cluj, Alba Iulia, bisericile din Satu Mare, T‚rgu-Mure∫, Re∫i˛a, Timi∫oara.

Moartea a fost r„splata pe care contemporanii s„i, orbi˛i de iluzia unei ideologii diabolice, dezic‚ndu-se de orice credin˛„, detest‚nd valoarea ∫i pe Dumnezeu Ónsu∫i, i-au dat-o. Ceea ce a ctitorit acest om nu au putut demola nici m„car comuni∫tii. Ctitoriile sale au r„mas peste timp m„rturii ale unei d„ruiri f„r„ seam„n, ale unui devotament f„r„ margini, ale unei responsabilit„˛i duse la extrem. A d„ruit cu u∫urin˛a cu care orice om s„n„tos respir„. A construit sacrific‚ndu-∫i averea, timpul ∫i, p‚n„ la urm„, via˛a.

Poate mai mult ca oric‚nd avem azi nevoie s„ ne raport„m la astfel de valori. Poate a∫a ar trebui, poate a∫a ne-am dori ∫i noi s„ putem vorbi la prezent despre oamenii politici de azi ∫i, poate, dac„ nu o facem azi, o vom putea face m‚ine, dar p‚n„ m‚ine suntem datori s„ readucem valoarea acolo unde Ói este locul, trebuie s„ red„m istoriei adev„rata dimensiune a celor care, la vremea lor, au pus Ónaintea intereselor personale interesul comun, binele ob∫tii.

Constantin B‚rsan, om, liberal, rom‚n. Locul lui este Ón galeria marilor no∫tri Ónainta∫i, al„turi de Iancu de Hunedoara, de Matei Corvin, de cneazul Voicu sau de bravul Litovoi. Dac„ oamenii vremii l-au numit pe Iancu de Hunedoara îCavalerul Alb al Valahiei“, Constantin