Scarlat Iriza

„Sfidarea secuilor”

Pe 1 Decembrie 2014 s-au împlinit 96 de ani de la Marea Unire, o zi istorică, sărbătorită cu emoție de români, în toate colțurile lumii. La peste nouă decenii și jumătate de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu țara, românii au simțit nevoia să își strige bucuria pe străzi, în aeroporturi, gări și în multe alte locuri în care viața, în vâltoarea ei, i-a aruncat.

Bucuria le-a fost umbrită însă de modul în care au înțeles unii să le fie alături. Pe 29 noiembrie, sute de oameni au ieșit în stradă pentru a cere autonomia Ținutului Secuiesc, iar pe 1 decembrie, pe mai multe case, clădiri aparținând unor firme și asociații, a fost arborat steagul negru, în semn de doliu. Mai mult decât atât, la manifestările organizate cu ocazia Zilei Naționale, în cele două județe din secuime, Harghita și Covasna, nu au răspuns prezent nici membrii UDMR, nici alți aleși locali, primari sau președinți de consilii județene. Și acest lucru nu se întâmplă pentru prima dată. Aproape că neam obișnuit cu sfidarea lor. Le căutăm scuze, ne mințim că e doar gestul unor extremiști, facem anchete și ascundem rezultatele sub preș.

De la alegerile prezidențiale încoace s-a vorbit mult despre românii din străinătate, dar prea puțin despre cei de aici... Am ajuns să ne fie frică să fim români în țara noastră.

Subiectul, unul sensibil cu siguranță, nu pare să fie pe agenda mai marilor țării. La evenimente importante, de teama orgoliilor naționaliste, nimeni nu bifează prezența în zonă. Ne ferim să folosim termeni ca ură și xenofobie, dar asta nu înseamnă că nu există.

Cum s-a ajuns aici? A apus ultima rază de decență și iubire între oamenii de pe aceste meleaguri? Poate că nu, dar trebuie să fie un efort colectiv, iar oamenii politici au obligația să dea primul semnal.