Ioan Chelaru

Și am să-i rog și pe colegii senatori, două minute, pentru că este o chestiune extrem de importantă, extrem de discutată și disputată de foarte mulți colegi, și nu numai juriști, și pentru că aș vrea să dăm câteva lămuriri pentru ca toți colegii să știe ce votează.

Îmi permit să fac aceste afirmații pentru că, așa cum domnul Popa are aproape 40 de ani de profesie, și eu mă apropii de aceeași vechime. Nu sunt un penalist însă. Am susținut și susțin amendamentul la proiectul de lege pe câteva considerații care țin nu numai de penal.

Politica penală a unui stat, am spus-o întotdeauna, nu poate fi conjuncturală. Politica penală a unui stat este o chestiune extrem de serioasă, care se face pe 10-20... Dacă dinamica socială permite sau cere modificări, se mai pot face modificări în timp.

## Stimați colegi,

Se solicită prin amendament înlocuirea termenului „suspiciune rezonabilă” cu „probe și indicii temeinice”. Nu trebuie să fii un mare jurist – deși știu că jumătate dintre dumneavoastră cel puțin ați terminat și Facultatea de Drept, chiar dacă nu o profesați – să îți dai seama de diferența majoră între cele două noțiuni. Gândiți-vă numai o secundă că aici discutăm de una din valorile fundamentale ale omului: libertatea. Un minut privat cineva de libertate pentru suspiciune rezonabilă nu poate fi evaluat niciodată de nimeni, nici măcar în fața lui Dumnezeu.

De aceea, eu cred – și cred că și dumneavoastră trebuie să analizați și să gândiți în momentul în care votați – că un procuror care propune și un judecător care hotărăște privarea de libertate, chiar preventivă, a unei persoane trebuie să poată gândi în raport cu propria sa evaluare, dar și în raport cu criterii care pot fi palpabile. Probe și indicii temeinice sunt stabilite de o practică judiciară de peste 30 de ani. Te duci în fața unui procuror sau în fața unui judecător și îi spui: acestea nu sunt sau sunt indicii temeinice, se bazează pe aceste probe și nu sunt sau nu trebuie să faceți, să dispuneți măsura arestului.

A venit noul Cod penal și a zis că e mai inventiv, lasă mai mult la posibilitatea celui care instrumentează un dosar – indiferent că e în faza de urmărire penală sau în faza de judecată – și a introdus noțiunea de „suspiciune rezonabilă”. Ce am observat numai în ultimul an, un an și ceva, de când aplicăm Codul? Fiecare procuror sau judecător are propria suspiciune rezonabilă. Și, dacă avem 1.000 de cazuri în care se solicită arestarea, avem 1.000 de oameni care, cu propria minte, își evaluează dacă este suspiciune rezonabilă sau nu.

Domnule senator,

Asta ne cereți dumneavoastră să facem astăzi noi?!

Avem practica ultimilor luni, o vedeți și dumneavoastră... Este evident că e bine și e firesc și toți susținem cu toată forța independența justiției. În același timp, suntem aici cu toții, cu mai mare sau mai mică experiență, cu o cultură mai mare, mai vastă, care credem în niște valori sau, cel puțin, așa cred, că noi credem în aceste valori. Una dintre ele este adevărul. Fără adevăr nu există libertate și fără libertate nu există democrația pe care, uneori, ne place să o clamăm mai mult decât o recunoaștem.