Ioan Chelaru

## Și așa își face, dar nu contează pentru unii.

În aceste condiții, dacă există o aglomerare de proiecte de lege aflate în criză de timp, ca să folosesc un termen nu neapărat academic, putem planifica, la propunerea unui grup parlamentar, o ședință suplimentară marți dimineață ori marți după-amiază, nu-i niciun fel de problemă.

Dificultatea majoră constă, însă, în împrejurarea că nu toți colegii – și aici mă refer la toate grupurile parlamentare, ca să nu se spună că fac vreo discriminare – nu toți colegii înțeleg importanța ședinței de plen.

Majoritatea sunt prezenți la comisie – este adevărat că acolo este bucătăria Parlamentului, acolo sunt laboratoarele Parlamentului –, dar, până la urmă, toată munca din comisii, dacă nu o sintetizăm și nu o transformăm în proiecte aprobate sau respinse, degeaba muncim la comisii.

De aceea, propun, plecând de la ceea ce se dorește de la Grupul parlamentar al UDMR, în condițiile în care există 10–12 proiecte restante și nu le putem vota în termen și nu le putem discuta decât în regim de accelerație maximă, propun, atunci când este cazul, să stabilim o ședință în plus. Dificultatea este să fim prezenți la această ședință. Vă mulțumesc.