Gabriela Maria Podașcă

„Și copiii străzii sunt copiii României – 21 martie, Ziua internațională a copiilor străzii”

În 1998, Federația Internațională a Comunității Educative, organizație cu rol consultativ pe lângă UNESCO, instituie 21 martie ca fiind Ziua internațională a copiilor străzii, prin rezoluție a Forumului Internațional „Prietenii copiilor străzii”, desfășurat la Varșovia.

21 martie este astfel ziua în care trebuie să ne amintim mereu de responsabilitatea pe care o avem față de drepturile fundamentale ale copiilor: de a le respecta, de a le promova și de a face tot ce ne stă în puteri pentru a le proteja.

Ziua internațională a copiilor străzii trebuie să reprezinte un moment de reflecție și de conștientizare a existenței acestor copiii. Ei sunt tot copiii României. De aceea, în această zi, mai mult decât oricând, trebuie să discutăm despre provocările cu care se confruntă și despre rolul, mult mai activ decât până acum, pe care statul și decidenții politici trebuie să și-l asume pentru a veni în sprijinul lor.

Însă cine sunt acești copii ai străzii? Cercetările arată că proporția copiilor străzii proveniți din orfelinate este minoritară, 20%–40%, în raport cu 60%–80% minori proveniți din familii numeroase cu disfuncționalități importante: violență domestică, alcool, divorț, recăsătorii, parteneri multipli sau situații monoparentale. Totodată, există copii și nou-născuți în familiile care locuiesc pe stradă. Se poate vorbi de familii constituite din ex-copii ai străzii care au devenit adulți sau de familii în sărăcie extremă.

Copiii și tinerii care trăiesc permanent în acest mediu dorm pe străzi, în canale, în diverse clădiri abandonate, care de multe ori nu au apă, electricitate și sunt insalubre. Ei nu au acces la serviciile publice care ar trebui să fie gratuite pentru minori, precum sănătatea și educația, iar speranța de viață este limitată. Un număr mare de copii sau tineri ai străzii nu au documente de identitate sau nu au reședința în București, ceea ce înseamnă limitarea posibilității de integrare a acestora.

Conform ultimului studiu, realizat de Organizația Salvați Copiii România, în 2013, 47% din totalul respondenților afirmă că au beneficiat, până la momentul cercetării, de servicii de asistență, de sprijin. Referindu-se la tipul de servicii accesate, 26% afirmă că au beneficiat de asistență medicală, 25% au primit ajutoare materiale, 11% au beneficiat de serviciile centrelor de zi și 4% au fost ajutați să își facă acte de identitate.

Întrebați din partea cărei instituții au beneficiat de aceste servicii, majoritatea respondenților, aproximativ 60%

din totalul acestora, indică, în mod neasistat, diferite organizații neguvernamentale – ARAS, Caritas, Concordia, Parada, Salvați Copiii, Samusocial – și sub 5% diferite autorități publice – direcții de asistență socială și protecție a copilului, în special.

În România, legislația care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată și modificată ulterior. În prezent, protecția copiilor aflați în dificultate este reglementată de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, însă multiplele situații de risc pe care le arată diverse studii, precum și realitatea din stradă demonstrează nevoia unei actualizări a cadrului normativ care face referire la incluziunea socială a copiilor și a tinerilor.