Varujan Pambuccian

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Doamnelor și domnilor depu..., senatori! Mă scuzați! Era reflexul.

Este un proiect de lege la care țin foarte mult și m-am gândit de foarte mult timp la el. De ce? De ce cred că acest domeniu despre care vorbesc, fac vorbire în lege este atât de important? Și o să vă rog să-mi permiteți să vorbesc puțin despre lucrul acesta, după care să vorbesc de proiectul în sine.

Cu 12.000 de ani în urmă, în specia noastră se întâmpla un lucru absolut extraordinar: reușeam să producem hrana în proximitate. Și lucrul acesta a schimbat societatea umană definitiv. Noi suntem astăzi rezultatul primei revoluții agrare, în felul în care este societatea noastră structurată, în felul în care gândim, în felul în care ne proiectăm credințele și speranțele noastre.

Cu 20 de ani în urmă a început un fenomen absolut spectaculos, pe care eu îl consider a treia revoluție agrară, care presupune producerea hranei în mod delocalizat. Cu alte cuvinte, nu contează cum este vremea afară, nu contează în ce zonă pedoclimatică producem hrana respectivă și în ce moment al anului inițiem cultura. Mai mult, hrana produsă în acest fel este o hrană necontaminată chimic și biologic, adică este cea mai curată hrană cu putință. Sigur, condițiile în care hrana este produsă astfel sunt condiții destul de greu de realizat, adică nu sunt la îndemâna oricui, și din cauza aceasta *am considerat că este necesară o lege care să stimuleze acest tip de producere a hranei1