Iulian Urban

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte de ședință. Ca să-l parafrazez pe colegul meu, și eu vreau să-i rog pe toți să înțeleagă că această problemă, a martorului care semnează procesul-verbal de contravenție, nu are nicio legătură cu accesul la justiție. Aceasta pentru că, într-adevăr, colegul nostru s-a referit la o situație care există. Sunt opriți în trafic alți șoferi, alți conducători auto de către organele de poliție, care sunt puși să semneze procese-verbale de contravenție, atunci când, de exemplu, polițistul te oprește pe tine, fie invocând faptul că ai trecut pe roșu, fie invocând faptul că nu ai purtat centura de siguranță. Or, colegul nostru tocmai la acest lucru vine să se refere, la faptul că, în acest moment, această instituție a martorului care semnează procesul-verbal de contravenție a căzut în derizoriu, pentru că oamenii aceia semnează și nu știu ce semnează, și se trezesc, ulterior, că mai sunt și citați în procese, la instanțele de judecată, în calitate de martori, pentru că ei au semnat procesul-verbal de contravenție.

În ceea ce privește eliminarea recursului în materie contravențională, având în vedere faptul că noi, în România, de vreo 100 de ani, nu mai reușim să reinventăm nici apa caldă, nici roata, nu am făcut decât să ne uităm în materia contravențională cum sunt normate aceste chestiuni în legislația altor țări, și am constatat faptul că, fie în materie contravențională, fie în materie fiscală, în țările respective, membre ale Uniunii Europene, de la care noi, în general, luăm lumină, transpunând în legislația internă tot felul de regulamente, de foarte multe ori este eliminată calea de atac a recursului, tocmai pentru că se consideră faptul că judecătorii, așa cum spune și Codul nostru civil, în lumina și înțelepciunea de care dau dovadă, sunt în măsură să dea o soluție bună prin hotărârile judecătorești pe care le pronunță într-o singură instanță.

Vă mulțumesc.