Kelemen Atilla Béla László

## **Domnul Kelemen Atilla Béla László:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În accepțiunea Uniunii Europene, România este considerată un paradis al vânatului. Aș accentua: al vânatului, și nu al vânătorilor. Că așa suntem considerați într-o Europă unde se vorbește tot mai mult și tot mai accentuat despre vânătoare sustenabilă, sustenabilă în sensul că vânătoarea este considerată între profesiile, îndeletnicirile tradiționale prin Europa.

Eu cred că toți vânătorii din România, și nu numai ei, au această datorie, să păstreze România în acest cadru de paradis al vânatului.

Multe specii de vânat există astăzi, și nu numai în România, dar și pe glob, numai datorită protecției date de vânători, fiindcă vânătorul este un principal factor de protejare a vânatului.

Cine crede că vânătoarea este doar actul de împușcare, după unii care folosesc alte cuvinte: uciderea vânatului, se înșală amarnic. Un mare scriitor al vânătorii mondiale a zis undeva o frază: „Vânătoarea înseamnă foșnet de pădure și goana după vânat, dar mai mult foșnet de pădure.”

Eu cred că aceste lucruri trebuie să ne ghideze când acceptăm această lege ca o lege care reglementează anumite probleme, și a vânatului, și a vânătorii, și a conviețuirii tagmei vânătorilor cu cei care nu sunt vânători. Bineînțeles, aici mă refer... și această lege apăsat vorbește și de interesul proprietarilor. Tocmai de aceea, la anumite specii de vânat, am modificat câte ceva și la perioada de vânătoare, iar în lege vorbim și despre acea aprobare prealabilă a proprietarului ca să se organizeze vânători pe acele terenuri care, de exemplu, sunt în perimetrul intravilan al comunelor. Dar, bineînțeles, cu toții știm că în anumite situații foarte multe reclamații primim de la acei oameni care au pagube produse de vânat și în perimetre intravilane. Aici vine accentuat legea și spune: da, dar să organizăm vânători de combatere a dăunătorilor, și dăunătorii – trebuie să-mi permiteți să spun – nu sunt..., în anumite situații nu vorbim numai de mistreț sau nu vorbim numai de urs, dar pot să fie daune și din partea cerbului, și din partea căpriorului, și din partea chiar a iepurilor. Deci este un lucru mult mai complex să abordăm strict emoțional aceste probleme.

Eu, care, și după îmbrăcăminte, știți că nu-mi este rușine că mă consider tradițional vânător și, bineînțeles, ca să fac referire la o discuție, odată, cu domnul coleg, distinsul meu coleg Cernea, care m-a întrebat: „Dar vă place ce se petrece în acele țarcuri de vânătoare?” Bineînțeles că nu-mi place și niciodată – trebuie să vă mărturisesc – n-am vânat în aceste țarcuri și nici nu intenționez să particip vreodată la o asemenea vânătoare.

Nu vreau să lungesc această alocuțiune... Bineînțeles că eu consider că această lege, în anumite puncte nevralgice, îmbunătățește legea actuală și