Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz

## Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

Câteva cuvinte în legătură cu această lege foarte importantă, mai ales că ea conduce la o dezbatere în

societate de fiecare dată în ceea ce privește calitatea vânătorii și tradițiile care înconjoară această activitate umană.

Ar trebui să recunoaștem că este o parte a culturii unui popor și o parte a culturii unor popoare vânătoarea, și nu o cultură care s-a născut ieri sau alaltăieri. Și sper să avem știința și înțelepciunea să o ducem mai departe cu răbdare și, mai ales, cu o bună deschidere către dialog.

Un coleg, aici, care a vorbit și care este un vânător care apreciază acest nivel cultural – îmi pare rău că nu sunt și eu în uniforma lui astăzi, să vorbesc de la această tribună – ne-a spus câteva lucruri importante.

În primul rând, că România este probabil țara cu cea mai mare biodiversitate de vânat din Europa. Și acest lucru vreau să vă spun că nu este o întâmplare, nu este un accident, nu este o favoare, nu este o pronie care a venit asupra României, ci este rezultatul unor politici care s-au făcut în acest domeniu un secol, tot secolul trecut. Rezultatul unor oameni care inventaseră ecologia, vânători fiind, înainte ca și acest cuvânt să fi fost inventat. Niște oameni care..., ca Ionel Pop, ca Rosetti-Bălănescu și mulți alții care merită pomeniți, au avut grijă ca acest vânat să existe și să supraviețuiască în toate formele și în toate ipostazele biotopului românesc. Sigur că România a beneficiat și de un relief, începând cu luncă și terminând cu relief montan, dar erau și alte țări care beneficiau de aceleași, să spun, calități de relief și care nu mai au de mult biodiversitatea pe care o are România.

Din cauza aceasta cred că este oarecum nepotrivit să luăm și să aplicăm adeseori orbește o sumă de directive europene emise de țări care ele însele nu mai au niciun fel de vânat sau au foarte puțină reprezentare pentru diverse specii pe care încearcă să le reglementeze. Țări care și-au pierdut această diversitate și care acum impun anumite reguli care nu sunt proprii. Și aș spune că mai degrabă ar trebui ele să vină și să facem noi împreună directivele cu aceste țări.

M-aș referi la un singur subiect, care este un subiect drag mie și care mă preocupă, este vorba de migrația păsărilor care, în România, datorită faptului că această zonă este un nod important de migrație, în România au anumite condiții specifice. Din păcate, în această lege am aplicat directive care se referă la alte zone europene și care nu au nicio legătură cu realitățile care se petrec la noi și cu migrația acestor păsări.

Poate că timpul ne va duce la concluzia că vom putea revizui și ajunge la niște concluzii pe care să le transmitem și partenerilor noștri europeni și pe care și dânșii să le înțeleagă. Oricum, salut în acest moment aceste modificări. Și sper ca reglementările care se aduc prin modificarea legii să fie niște reglementări care să ne facă în continuare mândri că suntem țara care are cea mai mare biodiversitate de vânat din Europa.