Cătălin Marian Predoiu

Nu aș fi cerut cuvântul în replică, dacă, în ultimele două expuneri, nu s-ar fi strecurat anumite inexactități. În primul rând, nu avem de-a face cu un proiect de lege care vizează măsuri asiguratorii, nu avem o lege civilă în față. Este vorba despre o lege penală. Este vorba de un proiect de lege care se aplică numai după ce a intervenit o condamnare definitivă a unei instanțe penale, numai după ce vorbim de un cetățean declarat de către justiție infractor. Nu este vorba de o confiscare administrativă. Nu are nicio legătură cu comisiile de pe lângă curțile de apel, care operează cu totul și cu totul alte texte, este, repet, vorba de un proiect de lege, care ar putea deveni lege, ce vizează activitatea infracțională, constatată definitiv de o instanță penală.

În al doilea rând, compatibilitatea cu Constituția României. Citez din Decizia Curții Constituționale nr. 799 din 2011, care vizează compatibilitatea acestei propuneri, care a mai fost o dată în fața Parlamentului, când s-a discutat Codul penal, cu prevederile art. 44 alin. (8) din Constituție. Curtea Constituțională spune așa, citez: „(...) nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca în aplicarea art. 148 din Constituție – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să nu permită deplina respectare a legislației Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalității”. Subliniez că nu este vorba doar de corupție, ci de criminalitate. De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere și de inițiatorul propunerii de revizuire, în mod special, cu referire la Decizia-cadru 2005/ 212/JAI a Consiliului, adică decizia pe care o aveți, în formă legală, în fața dumneavoastră.

Deci este vorba, în primul rând, de o decizie, și nu de o recomandare, decizia are caracter obligatoriu pentru statele membre, și ea – ne spune Curtea Constituțională – este pe deplin compatibilă cu Constituția.

Toate statele Uniunii Europene au semnat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și toate au implementat această decizie, nu încă și România. Ba chiar mai mult decât atât, prin Tratatul de la Lisabona, Comisia Europeană, Uniunea Europeană devin parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului, și, prin urmare, toate reglementările, deciziile-cadru sunt în linie cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a spus că această decizie-cadru vizează patru tipuri de infracțiuni. Nu este așa. Este vorba de patru directive la care trimite decizia-cadru, care, la rândul lor, acoperă toată plaja de criminalitate organizată, concept pe care noi nu-l avem foarte bine conturat în legislație, de aceea noi am fost, într-adevăr, flexibili, domnule senator Frunda, și am circumstanțiat aplicarea legii în mod obiectiv, numai pentru acele infracțiuni care sunt sancționate cu pedepse de minimum patru ani închisoare. Deci tot ce e de la patru ani închisoare în sus intră în câmpul legii. Restul, nu. Deci acele infracțiuni mărunte, domnule senator Greblă, scapă de sub aplicarea acestei legi.