Varujan Vosganian

Stimate domnule președinte,

De bună seamă, noi ne însușim aceste argumente, însă, pentru că suntem la o dezbatere de o anumită gravitate, nu pot să nu semnalez un aspect pe care trebuie să-l luăm în seamă pentru viitor.

În această privință, avem o nedumerire față de tradiție. Reprezentanta Ministerului Justiției a mulțumit pentru felul frumos în care noi vorbim despre această chestiune, eu însă nu împărtășesc această idilică imagine. Nu pot să nu-mi amintesc că noi am distrus cariera unui om – îl numesc pe Paul Păcuraru – cu o ușurință pe care o regret. Și mă refer nu numai la el, ci și la miniștrii care nu au fost parlamentari. De exemplu, Teodor Atanasiu, în cazul căruia, după ce cariera sa ministerială a fost întreruptă, Parchetul a dat neînceperea urmăririi penale. Nimeni, de la Președintele României și până la cei care au cerut suspendarea sa, nu și-a cerut public scuze pentru aceasta.

Mă refer la fostul ministru al justiției, doamnă, Tudor Chiuariu. Eu vă întreb pe dumneavoastră, ca reprezentantă a justiției române: în clipa în care ceri suspendarea unui ministru, nu ai toate dovezile? Suspenzi ministrul și, după aceea, îți mai trebuie încă doi ani să cercetezi?! Unde este această răspundere?

Repet, a-l suspenda pe ministrul justiției, a-l suspenda pe ministrul muncii într-un moment deosebit de delicat în raporturile dintre Guvern, sindicate și patronate, cum era toamna anului 2008, și, după aceea, timp de aproape doi ani să nu mai faci nimic în consecință, cum se cheamă asta?

De aceea, eu cred că nu trebuie să trecem cu atâta ușurință peste această dezbatere. Și atunci, dacă ne respectăm, trebuie să ne respectăm nu doar noi, parlamentarii, între noi, ci trebuie să existe un respect cuvenit și din partea altor organisme, iar modul în care acest respect se exprimă este eliminarea ingerințelor de natură politicianistă, împărțirea corectă a responsabilităților între cei care declanșează o urmărire penală și cei care sunt obiect al urmăririi penale și eu vă asigur, stimată doamnă, vă asigur pe toți, și opinia publică, de faptul că noi vom fi mereu corecți și vom permite justiției să-și urmeze cursul. În același timp însă, nu pot să nu regret ușurința cu care noi am socotit că justiția trebuie să-și urmeze cursul în situații în care, de fapt, obiectivul era cu totul altul, și anume atacul la adresa unui Guvern prin suspendarea și obligarea, uneori, din demnitate personală, la demisie a unor membri ai Cabinetului.

Vă mulțumesc.