Horia Cristian

## Domnule președinte,

## Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ar fi trebuit să începem această ședință cu un moment de reculegere în memoria Institutului „Cantacuzino”, care a decedat. Ministerul Sănătății s-a spălat pe mâini de această problemă și spune: „Noi cumpărăm vaccinurile prin licitație publică” și Ministerul Educației nu poate, nu are de ce să finanțeze producția de vaccinuri în România.

Ca atare, însăși esența existenței Institutului „Cantacuzino”, producția de vaccinuri, nu mai există și moștenirea lui Ion Cantacuzino nu mai există _de facto_ .

La fel pot să vă dau exemple nenumărate: despre Programul de depistare a cancerului de col uterin, despre care s-a vorbit, care are o rată de atingere a obiectivelor de 8%, sau putem să vorbim despre Programul de evaluare a stării de nutriție a copiilor din România, care se referă la 3 milioane de copii și care, atenție, urmărește să evalueze patru copii în fiecare județ, sau putem să vorbim de Programul de depistare a tulburărilor de auz la nou-născuți, adică între 0 și șapte zile de la naștere, program care este făcut în 42 de județe, în 17 unități medicale, din care doar opt sunt maternități.

Acesta este nivelul la care se desfășoară prevenția în România la ora actuală și să știți că cea mai mare problemă pe care au descris-o ONG-urile este lipsa de cooperare cu autoritățile publice și de aceea au venit acest proiect de lege și această idee, pentru a crea o singură structură care să coordoneze toate activitățile legate de sănătate între cele cinci ministere care la ora actuală au bani pentru educația în sănătate, pentru sport și așa mai departe.

Am venit cu o idee, să avem un singur conducător, un președinte care să răspundă din punct de vedere politic în fața prim-ministrului sau în fața președintelui, nici nu contează, în fața alegătorilor, până la urmă, pentru realizarea obiectivelor pe care și le-a asumat, pentru că avem planuri minunate, dar care nu sunt duse niciodată la aplicare.

Se vorbește în permanență și am auzit în șapte ani de Parlament de cel puțin 10 proiecte de lege care spun să se aloce 6 sau 8% din PIB pentru sănătate, dar nimeni nu spune cum. Noi avem un plan coerent, credibil, care în termen de cinci ani de zile poate să ducă la creșterea cheltuielii pentru sănătate publică și privată în România până la 10%, dar lucrurile astea, toate planurile pe care le avem în diverse domenii nu exclud problemele legate de prevenții și începerea prevenției la un moment dat.

Trebuie să ne asumăm public aceste lucruri în fața alegătorilor. Trebuie să facem aceste lucruri și trebuie, mai ales, să spunem alegătorilor adevărul, că fiecare dintre noi suntem responsabili pentru sănătatea noastră și că statul poate să facă cât poate să facă, dar până la o limită, și fiecare dintre noi trebuie la un moment dat să ne asumăm responsabilitatea deciziilor pe care le luăm.