Și în acest caz este vorba despre crearea de legături înăuntrul societăților noastre, în ansamblul Uniunii noastre și, de asemenea, cu restul lumii, așa cum am făcut-o recent cu prietenii noștri canadieni. Niciodată nu mi-am imaginat că vom putea ajunge la un acord comercial între UE și Canada fără ridicarea vizelor pentru cetățenii români. M-am luptat pentru asta; canadienii, grație unui efort solidar al statelor membre ale UE, au acceptat acest lucru și mă bucur că românii vor beneficia de acum încolo de aceleași drepturi de liberă circulație ca și ceilalți cetățeni ai UE.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Trebuie să dăm cu toții fără încetare ceea ce este mai bun în noi pentru ca acest continent al nostru, care a fost atât de des martirizat și divizat, să fie un artizan permanent al păcii, al coeziunii, al prosperității, în interiorul fiecăreia dintre societățile noastre, în ansamblul Uniunii noastre și în întreaga lume.
Am încredere că România va apăra această vocație a Europei și că va continua să susțină progresul european, cum a făcut-o adesea în cursul acestor ultimi 10 ani. Este, de altfel, și rațiunea pentru care, trebuie să o spun, am fost surprins de apariția unor neînțelegeri.
Prin urmare, vreau să fiu clar. În Europa nu există țări inferioare altora. Națiunile sunt egale în drepturi și demnitate. Un popor este un popor, iar o democrație este o democrație. Nu va exista niciodată vreo țară de categoria a II-a sau vreo țară care să fie lăsată de izbeliște pe parcurs. V-o garantez și mi-o asum cu toată răspunderea: atâta timp cât este unită, Europa poate să realizeze lucruri mărețe.
Am denunțat și am combătut un timp prea îndelungat lipsa de solidaritate și fracturile pentru a le lăsa acum din nou să apară. Europa a fost divizată; ea nu trebuie niciodată să mai fie divizată.
Viziunea mea în privința viitorului este cea a unei Europe care avansează în comun, însă, iar România o știe foarte
bine, putem să avansăm împreună, chiar dacă mergem în ritmuri diferite. Europa cu mai multe viteze există deja. Acest aspect este prevăzut în tratate. Este ceea ce numim cooperarea consolidată. România profită de această posibilitate de a merge înainte pe calea cooperării consolidate, ceea ce nu este întotdeauna cazul pentru statele membre fondatoare. Niciuna dintre aceste cooperări consolidate nu a dat naștere unor noi fracturi.
Prima cooperare consolidată a demarat în 2010, iar România a fost una dintre primele țări participante. Este vorba despre legea aplicabilă în cazul divorțului cuplurilor de naționalități diferite – un pas important către un spațiu european de drepturi și libertăți, deci către o adevărată Europă a cetățenilor. Deoarece o Europă a cetățenilor este o Europă a libertății, a justiției și a securității.
România contribuie activ la construcția acestei Europe, așa cum a demonstrat-o din nou recent, când a fost unul dintre cele 17 state membre care au decis crearea unui parchet european pentru combaterea fraudelor transfrontaliere, a căror prime victime sunt cetățenii care plătesc taxe.
Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu · 11 mai 2017 · monitorul.ai
România s-a angajat, de asemenea, în crearea unui brevet comunitar, un dosar dificil, dezbătut timp de peste patru decenii și finalizat cu succes mulțumită cooperării consolidate prevăzute de tratate. Este un progres esențial pentru competitivitatea noastră, deoarece se știe că sectoarele care folosesc mai intensiv proprietatea intelectuală generează 42% din PIB-ul european, 38% din locurile de muncă din Europa și 90% din importuri și exporturi.
România a spus adesea „prezent!” în cazul a numeroase misiuni europene de securitate și de apărare, fie că acestea au fost în Balcani sau în Caucaz, fie în majoritatea misiunilor europene în Africa, deoarece România știe că proiectul european nu este un proiect doar pentru Europa, iar românii știu că avem obligații în lume, mai ales în privința celor aflați în restriște.
Dezbaterea privind Europa cu mai multe viteze, care provoacă iritare în aceste țări, această Europă cu mai multe viteze care ar crea noi diviziuni, este, de fapt, o nondezbatere. Dezbaterea reală este cea privind cooperarea necesară între națiunile noastre.
Sunt primul care o spun de fiecare dată: nu trebuie să uităm că, în decursul secolelor trecute, soarta multora dintre națiunile europene a depins mai mult de voința altora decât de voința națională. Astăzi, națiunile europene cooperează și trebuie să coopereze mai mult ca niciodată pentru a defini împreună noile priorități care să răspundă la așteptările concetățenilor noștri, deoarece construcția europeană este un efort comun, făcut de și în favoarea tuturor popoarelor Europei, pentru a merita și a recâștiga încrederea lor.
Iată de ce mi-am dorit ca, sub conducerea mea, această Comisie – dacă îmi permiteți să folosesc această formulă posesivă un pic exagerată –, mi-am dorit, cum spuneam, ca această Comisie să fie una politică, iar comisarii să meargă în toată Europa și să se întâlnească cu parlamentele naționale și cu actorii din societatea civilă.
Am hotărât ca această Comisie să nu mai intervină în toate domeniile vieții cotidiene a cetățenilor, astfel încât să ne putem concentra pe marile mize ale viitorului, în domenii în care Europa poate face diferența: relansarea investițiilor prin Planul Juncker, ameliorarea infrastructurilor sociale, a sectorului digital și al energiei. Nu eu am dat numele planului de investiții drept Planul Juncker. Acest nume a fost dat
de cei care se așteptau ca planul să fie un eșec răsunător și, prin urmare, își doreau să îl identifice de la bun început pe vinovat. Acum, acesta se numește Fondul european pentru investiții strategice _._ Pentru că funcționează; așa că nu se mai vorbește de Planul Juncker, motiv pentru care am vorbit despre el în această dimineață. Acest plan constă în consolidarea modelului social european, în special prin instituirea drepturilor sociale, fără a uita de aspecte precum migrația și securitatea.
Nu pot concepe viitorul nostru în afara proiectului de unitate europeană. Nu ne referim la crearea unor State Unite ale Europei. Acesta este un concept care nu este al meu, deoarece popoarele noastre nu îl vor: ele au nevoie de proximitate, își iubesc teritoriul, peisajele, tradițiile. Ele iubesc o Europă a diversității, care este astfel mai bogată decât alte uniuni. Trebuie însă să mergem înainte împreună și în aceeași direcție, aceea a unei Europe mai solidare, mai sociale, mai competitive, o Europă mai puternică, atât la ea acasă, cât și în lume.
Unitatea europeană este viitorul nostru comun, deoarece, nu trebuie să uităm, noi nu reprezentăm decât 7% din populația mondială. La începutul secolului al XX-lea, europenii reprezentau 25% din populația globală. La sfârșitul secolului acesta nu vom mai fi decât 4% dintr-o populație globală ajunsă la 10 miliarde. Suntem și cel mai mic continent: teritoriul Uniunii Europene ocupă 5,5 milioane de km[2] . Rusia are 17,5 km[2] . Suntem un continent mic și suntem singurii care nu o știm. Ceilalți o știu.
Noi realizăm – conform calculelor – în jur de 30% din comerțul internațional și deținem 25% din bogăția mondială. Însă ponderea noastră în produsul intern brut global va scădea. În momentul de față, avem în jur de 20 de acorduri comerciale care sunt în negocieri cu diferiții parteneri din întreaga lume și trebuie să mergem pe această cale. Chiar dacă unii dintre actori vor fi nevoiți să se retragă în culisele istoriei, Europa trebuie să rămână un actor istoric.
Uniunea Europeană este parte din viitorul nostru comun pentru că fragmentarea ne face vulnerabili. Acesta este motivul pentru care Comisia mea lucrează fără încetare pentru a construi o Europă digitală, o Europă a energiei și o veritabilă Europă a securității.
Uniunea Europeană este viitorul nostru pentru că, dacă vrem să combatem în mod eficient schimbările climatice, doar eforturile noastre la nivel european – UE reprezintă doar 11% din emisiile globale – nu ar contribui suficient, fără masa critică și coerența necesare pentru a ne convinge marii parteneri să ne urmeze pe această cale, așa cum am reușit cu succes la Paris, cu ocazia COP21.
Tocmai fiindcă unitatea europeană este singurul nostru viitor, cele cinci scenarii propuse de Comisie în Cartea sa albă privind viitorul Europei se bazează pe o singură și unică ipoteză: cele 27 de state membre vor avansa împreună, ca Uniune, mereu în aceeași direcție și spre același destin. Dacă m-aș fi lăsat ghidat de propriul temperament, aș fi propus un singur scenariu. Însă, după atâția ani de experiență la nivel european, am considerat că nu trebuie să impunem un _diktat_ al Comisiei, ci să propunem o dezbatere largă în toate țările Uniunii Europene asupra unor scenarii diferite, asupra unor proiecte diferite, care, de altfel, sunt deja dezbătute în toate statele membre ale Uniunii Europene, și aș dori ca Parlamentul român, ca societatea civilă din România să participe la această dezbatere, pentru că putem învăța multe de la români.
Prin implicarea sa în toate luptele europene, România ne oferă o frumoasă lecție de ambiție pentru viitor. Chiar dacă România nu este unul dintre statele membre fondatoare ale Uniunii, ea și-a dovedit cu prisosință capacitatea de a fi un stat re-fondator al Uniunii într-o lume din ce în ce mai instabilă și care se schimbă cu o viteză uimitoare.
În 2019, țara voastră va exercita pentru prima dată președinția Consiliului Uniunii Europene. Este o oportunitate extraordinară. În fosta mea viață de prim-ministru al Luxemburgului..., am fost președinte de cinci ori, dintre care de două ori am fost președinte al Consiliului European. E un moment important în istoria României și e un moment important în istoria Uniunii Europene, cel pe care îl veți marca cu amprenta voastră, prezidând Consiliul.
Alegerile pentru Parlamentul European din 2019 sunt o întâlnire importantă cu votul universal. Europa, ca toate marile ambiții și toate călătoriile lungi, necesită răbdare și hotărâre, dar și un nou suflu entuziast și un entuziasm regăsit.
Mă bazez pe voi, pe toți românii, pentru a câștiga această luptă, care este și o luptă a inimii. Căci trebuie să știm să iubim Europa, așa cum România nu a încetat să o facă de când ni s-a alăturat.
Eu voi continua să vă iubesc.
Trăiască România și trăiască Europa! Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.