Varujan Vosganian

Și, în final, pentru că suntem o țară a stenogramelor, nu a ideogramelor, ca chinezii, eu totuși vreau să vă spun că în ceva am reușit să vă înțelegem. Domnule, în ce privește neamurile, nimeni nu știe că eu am un frate. În schimb, toată lumea știe ce rude au doamna Udrea, domnul Băsescu, domnul Videanu și alții.

Dar noi, astăzi, pentru că dorim modernizarea României, să facem așa cum au mai făcut românii o dată, la 1848, când s-au trezit cu o arhondologie ca asta, domnule, au ars-o. S-au adunat cu toții, au luat arhondologia, au ars-o și au pornit o viață nouă. Noi nu vrem s-o ardem, nu suntem piromani. Însă putem să renunțăm la ea definitiv prin vot și să ne jurăm că așa ceva nu mai lăsăm niciodată să se repete. Și veți avea timp să meditați la sentimentul onoarei și la faptul că, dezonorând poziția de prim-ministru și poziția de membru al Cabinetului, aruncați nemeritat o pată de rușine pe obrazul istoriei naționale.

În 1944, ostașii români au așteptat două zile până la ziua regelui, comandantul suprem, ca să elibereze ultima palmă de pământ. În numele comandantului suprem, ofițeri ai Gărzii regale, generali ai Armatei Române au suportat torționări, au suportat martiriu. Ostașii Armatei Române, unii dintre ofițeri rezerviști, poate chiar militarii de la Carei din 23 octombrie 1944, au ajuns să dea foc portretului comandantului suprem de astăzi.

Iată cât de departe rătăcim în afara propriei noastre istorii. Moțiunea de cenzură de azi e un gest de onoare, e un gest de readucere a României în matca istoriei sale.

Mulțumesc.