Cristiana Irina Anghel

Și voi începe cu un mesaj de pace, în sensul că... of, Doamne! Zilele acestea, mai bine zis de o lună, de două, de trei, în toată media este o politică a urii.

Domnilor, eu sunt politician. Așa se zice. Nu prea mă simt, dar asta este. Sunt parlamentar. Nu sunt nici hoață, nu sunt nici coruptă, n-am luat niciun leu din bugetul statului, nu am contracte cu statul, nu am niciun fel de firme înființate pe numele meu sau al familiei. Nu toți suntem nemernici și nenorociți.

Chestiunea este că, de multe ori, libertatea de expresie și libertatea presei, cel puțin la noi în țară și cel puțin de-o vreme, sunt libertatea de a înjura și de a calomnia, mergând pe ideea că nimeni nu a câștigat un proces sau un conflict cu presa. Cu presa, în totalitate, probabil că este greu, nu imposibil, dar cu anumite părți ale presei, care fac lucrul acesta, se poate.

Am auzit la posturi de televiziune: „parlamentarii sunt dobitoci”, „tupeul parlamentarilor de a propune o inițiativă legislativă”, „tupeul sau nesimțirea parlamentarilor de a face X și Y”.

Domnilor, conform Constituției, Parlamentul este singura autoritate legiuitoare din această țară. Faptul că se depune o inițiativă legislativă nu înseamnă că se impune acest lucru. Înseamnă că un parlamentar are o idee, o pune pe hârtie, vine cu ea și este discutată și votată de către oamenii care sunt aleși în acest Parlament. N-am fost aduși nici cu apele Dunării, n-am fost numiți, am fost aleși. Și poate că unora dintre dumneavoastră nu le convin inițiativele noastre și spun că vocea străzii este importantă.

Corect, trebuie să ținem cont și de vocea străzii. Dar dacă, spre exemplu, un grup de 100.000 de cetățeni ar scrie o petiție către Parlament prin care ar cere desființarea unui post de televiziune, trebuie să ținem cont de vocea străzii? Dacă am întreba vocea străzii, am vedea că nimeni din această țară nu vrea să plătească taxe și impozite! Păi, hai să facem atunci ce spune vocea străzii...

Dar și vocea străzii, în momentul în care o interpretăm așa cum o interpretați dumneavoastră... și nu este o declarație de război, este făcută cu toată dragostea, cu toată dragostea pentru presa de bună calitate, care își înțelege menirea într-un stat de drept.

Ce îmi propusesem eu astăzi era un studiu, pe care nu l-am întocmit eu, despre imunitatea parlamentară în statele Uniunii Europene. Este pe 15 pagini și vorbește despre această imunitate în țările Uniunii.

Să vă dau un exemplu: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg... sunt unele care nu sunt membre ale Uniunii... Portugalia, Spania, Suedia...

Uite, să luăm Suedia: „Ridicarea inexistenței răspunderii se face cu acordul Parlamentului, chiar dacă membrul și-a terminat mandatul, iar inviolabilitatea protejează numai membrii actuali. Inviolabilitatea apără, în orice caz, membrul numai de acele acte de urmărire/judecare care l-ar împiedica fizic să participe la activitățile parlamentare.”