Dan-Mircea Popescu

Sigur, aici este marele adevãr al modului cum trãieºte aceastã categorie socialã din România, a modului cum peste ºase milioane de persoane în vârstã încearcã sã supravieþuiascã ºi cum noi, ceilalþi, persoanele active, suntem sau nu capabili sã le ameliorãm situaþia în condiþiile pe care România le traverseazã.

Poate cã 3, 4, 5, 7 procente în plus nu spun mare lucru, ele marcheazã, totuºi, o tendinþã de creºtere, ele sunt expresia unei politici coerente, spunem noi, a domeniului, ce începe sã îºi arate roadele, repet, în condiþiile pe care România le traverseazã în prezent.

Ele demonstreazã nu numai preocupare, dar ºi mult mai mult, o strategie, politici în domeniu, mãsuri urmãrite cu fermitate, chiar o mai bunã colectare a fondurilor ºi o mai bunã gestionare a lor, în condiþiile deosebit de grele în care sistemul de pensii se dezvoltã ºi mã refer aici, aºa cum bãnuiþi, la rata de dependenþã ce a plecat de la un raport de 3,75 salariaþi la un pensionar, în 1989, ºi a ajuns la 0,75 salariaþi la un pensionar, în prezent. Aici, cred, este unul din elementele esenþiale ce concurã la situaþia grea pe care o dezbatem astãzi.

Aº mai adãuga un element pe care, iatã, mulþi l-au ºi pierdut deja din vedere. Este vorba de reducerea impozitãrii forþei de muncã din România, implicit a contribuþiei de asigurãri sociale. Impactul la nivel naþional este încã prematur a fi evaluat, dar existã un mare pericol, stimaþi colegi, legat de problema bugetului de asigurãri sociale pe anul 2003 ºi pentru anii urmãtori, dacã aceastã mãsurã nu este dublatã, nu este corelatã cu o sporire a bazei de colectare.

Aºadar, principala soluþie Ñ ºi aici aº fi vrut sã vãd, sã aud, mai degrabã, soluþiile opoziþiei, ºi nu lamentãrile ei Ñ pe care o întrevãd pentru ameliorarea situaþiei existente o reprezintã lãrgirea bazei de colectare a contribuþiilor, prin scoaterea la suprafaþã a economiei subterane din România. Iar acest lucru poate ºi trebuie fãcut ºi cu sprijinul opoziþiei din aceastã þarã, prin cultivarea

unui climat de muncã ºi de corectitudine, atât faþã de drepturile noastre, ca cetãþeni, dar, în egalã mãsurã, ºi faþã de obligaþiile noastre faþã de societate.

Acest lucru nu cade numai în responsabilitatea puterii, acest lucru ne revine tuturor, de la educaþia pe care o dãm ºi primim în familie ºi ºcoalã la valorile pe care le promovãm ºi modelele comportamentale pe care opinia publicã, mass-media le cultivã ºi le dau ca exemplu. Atâta timp cât ºmecheria, învârteala, descurcatul, clientelismul, nonvaloarea, nemunca sunt promovate într-un fel sau altul de cãtre noi toþi, este greu de crezut în soluþii miracol ºi pentru sistemul de pensii din România.

Atâta timp cât 32% dintre potenþialii contribuabili nu susþin sistemul, având venituri declarate sub nivel minim, cât 43% dintre ei contribuie la nivel minim ºi numai 18% reprezintã adevãraþii contribuabili, dacã mã pot exprima în acest fel, este firesc ca situaþia sã fie cea care este, iar soluþia sã constea tocmai în inversarea acestor raporturi, prin sprijinul masiv al tuturor actorilor din societate care sunt, fie cã vor, fie cã nu, coresponsabili pentru tot ceea ce se întâmplã în þarã, bun sau rãu.