Gheorghe Dumitraºcu

Sigur, aproape cã îl combat de domnul senator Buruianã, întrucât pentru prima datã problema s-a pus în termeni moderni în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, când nu aveam industrie. Nici atunci nu aveam industrie, nici azi nu avem industrie. ªi, deci, nici atunci nu putea face parte din Ministerul Industriei, nici astãzi nu poate faceÉ Însã logica este aceasta: întâi discuþi principiul ºi, dupã aceea, vii cu o chestiune, fãrã sã, îi zic eu, neapãrat, punctualã, dar este neapãrat punctualã.

Aºadar, în nici un caz nu aº discuta acum aºa ceva, pânã nu fixãm principiul: cui aparþine? Ce înseamnã în ultimã instanþã? Întrucât este Ministerul Industriei ºi Comerþului în mãsurã sã conducã o asemenea instituþie, care ar trebui sã fie aproape independentã sau mãcar autonomã? Deci atenþiune! Independetã sau, mãcar, autonomã. ªi vii cu chestiunea aceasta ºi o vâri sub nasul unui minister, care minister are cu totul alte treburi decât aceasta ºi în care el beneficiazã numai de o parte. El priveºte numai o parte aÉ De pildã, nu ºtiu dacã Ministerul Industriei ºi Comerþului se ocupã, dacã ora are 60 de minute sau nu? Dacã se ocupã, cã metrul are cutare ºi cutareÉ, de toate lucrurile acestea. Repet, lucrurile acestea le vom rezolva dupã ce tranºãm Ñ pentru cã ele trebuiesc tranºate, ca la mãcelãrie Ñ principiul.