Emil Boc

Sigur cã da, domnule preºedinte. Din douã motive voi avea de adãugat: în primul rând, nu suntem în prezenþa aceluiaºi auditoriu ºi, în consecinþã, colegii noºtri cred cã trebuie sã ºtie ce voteazã. Cum putem invoca faptul cã asearã s-au spus unele lucruri, nu s-a trecut la vot, prezenþa este cu totul alta astãzi ºi, în consecinþã, cred cã trebuie sã ne respectãm unii pe alþii ºi sã ne cunoaºtem argumentele.

La punctul 3 din raport, domnule preºedinte, existã un amendament respins, pe care, foarte pe scurt, îl voi reproduce, în sensul cã noi am propus ca pe lângã proba veritãþii, ca modalitate alternativã, sã se accepte ºi justificarea legatã de interesul public sau de proba buneicredinþe, pentru ca o persoanã sã nu fie condamnatã pentru sãvârºirea infracþiunii de calomnie. Repet, introducerea bunei-credinþe ºi a interesului public ar reprezenta o adaptare a legislaþiei României la standardele Consiliului Europei, la standardele Convenþiei Europene a Drepturilor Omului. ªi, în acest sens, aº vrea sã vã aduc mai multe argumente din practica ºi jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, în sensul cã proba practicatã în cazul ziaristului este cea a bunei-credinþe ºi a interesului public. Aceasta înseamnã cã informaþia era de interes public ºi ziaristul a crezut la data publicãrii articolului sau a difuzãrii emisiunii cã informaþia era adevãratã. Principala probã a bunei-credinþe pe care o poate face ziaristul este cea a verificãrii rezonabile a informaþiei înainte de difuzare. Ea constã în dovedirea faptului cã ziaristul a verificat existenþa unor elemente, împrejurãri sau circumstanþe de naturã sã-i confere suficiente motive care sã-l facã sã creadã în adevãrul faptelor publicate.

Suficienþa motivelor trebuie analizatã ºi din perspectiva caracterului perisabil al informaþiei. Informaþia este un bun perisabil prin chiar natura sa, iar ziaristul nu are la îndemânã nici mijloacele ºi nici timpul de verificare de care beneficiazã alte categorii de persoane. Simpla constatare cã faptele relatate de ziarist nu sunt adevãrate nu este suficientã pentru a se concluziona cã acesta a acþionat cu rea-credinþã.

Trebuie sã se þinã seama de specificul profesiei de ziarist, în special, sub trei aspecte:

1. Sub aspectul mijloacelor, în sensul cã el nu dispune de mijloacele pe care le au organele specializate ale statului (poliþie, parchet sau serviciu de informaþii).

2. Jurnalistul nu are la îndemânã nici timpul de investigare de care beneficiazã organele specializate ale statului.

3. Informaþia, prin însãºi natura sa, este un bun perisabil. Chiar Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cauza ”Sunday Times Observer and Guardian versus United KingdomÒ a spus: ”Informaþia este un bun perisabil ºi întârzierea publicãrii ei, chiar ºi pentru o scurtã perioadã, creeazã riscul pierderii valorii ºi interesului faþã de acea informaþie.Ò

De aceea Curtea Europeanã, de exemplu, în cazul ”Dalban, versus RomâniaÒ, recunoaºte posibilitatea ziaristului de a exagera într-o anumitã mãsurã prezentarea informaþiilor. De exemplu, ce spunea Curtea Europeanã în cazul ”Dalban versus RomâniaÒ: ”Curtea este conºtientã de faptul cã libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, ºi recurgerea la o anumitã dozã de exagerare, chiar de provocare. Aceasta se circumscrie interesului unei societãþi democratice de a permite presei sã joace rolul indispensabil de câine de