Adrian Pãunescu

Sigur cã eu sunt de meserie în nume ºi cã suport greu sã devin cel care amendeazã ceva ce însuºi a propus din 1993 în acest Senat. E o situaþie absurdã. Eu devin autorul unor amendamente la propria mea propunere veche, propunere fãcutã ºi în luna ianuarie, de la aceastã tribunã. Dar, pentru cã este soluþia cea mai apropiatã de adevãr ºi pentru cã nu are nici un rost sã ne supuneþi acum unui vot spre a ieºi printr-un clasament nedrept, mã refer mai ales la privirea istoricã, pe locurile doi, trei, întrucât noi, în comisie, ne-am înþeles cu colegii noºtri sã acceptãm condiþia de autori de amendamente, vã rog sã nu supuneþi la vot ceva ce ar putea ieºi nedrept pentru substanþa actului pe care l-am sãvârºit. ªi eu cred cã lucrul cel mai important este sã întâmpinãm cu bucurie acest moment, în care s-a ajuns la conºtiinþa unanimã cã suntem datori cu acest jurãmânt.