Florian Popa

Sigur că inițiatorul ridică o problemă extrem de importantă. Sigur că Ministerul Sănătății, prin punctul de vedere exprimat, vorbește de niște nereguli legislative sau de alt gen, care l-ar face pe cel care să dea un aviz să spună „nu”. Dar există o problemă de fond la care ar trebui să reflectăm, să ne gândim.

Nu știu dacă textul actual, pe care l-am discutat în comisie, este chiar foarte bine scris sau foarte corect scris, dar inițiatorul are dreptate. Are dreptate în sensul că, prin lege, medicul este obligat să plătească asigurarea. A fost o discuție lungă: e obligat, nu e... Este obligat. Lucrând în spitalul public, doctorul este obligat să plătească la asigurări.

2. Asigurarea, în condițiile unei erori medicale... Greu de spus malpraxis. Malpraxisul e o chestiune mult mai completă, după părerea mea, și mult mai necesar a fi desfăcută și dezbătută, și clarificată.

Asigurarea nu se plătește. Companiile de asigurări au un câștig, așa cum bine a precizat domnul senator, luat pe nedrept, în sensul că, de când sunt în activitate, de foarte puține ori am văzut că cel care a suferit din cauza unui act medical, chiar incorect sau... nu voit dușmănos – că acest lucru nu există decât la criminali, lucrurile sunt clare din punctul acesta de vedere –, nu s-a plătit nimic din contul pe care medicii l-au creat companiilor de asigurări.

Așa încât ar trebui să reflectăm puțin mai serios și să vedem dacă noi putem să achiesăm la o creștere atât de mare a câștigurilor unor companii de cele mai multe ori din afara României, prin contribuția pe care medicii o dau forțat, obligat, ca asigurări de sănătate.

Eu îl felicit pe domnul senator pentru atenția cu care s-a aplecat asupra acestui element și cred că Senatul, în înțelepciunea sa, va ști să motiveze, într-un fel, situația aceasta, indiferent cum am numi-o, dar eu o consider anormală.

Nu cred că trebuie să trecem cu atâta ușurință peste astfel de inițiative.

Mă iertați și vă mulțumesc.