Iuliu Pãcurariu

Sigur, n-am sã reiau cele spuse de colegul nostru, domnul senator Petre Roman. Domnia sa astãzi lipseºte, fiind plecat peste hotare, nu va putea sã susþinã amendamentul.

Ceea ce vreau sã atrag atenþia este cã în concepþia mea ºi a colegilor mei, prin aceastã lege, P.S.D.-ul a încercat sã iasã dintr-o chestie fundamentalã în jocul democratic: ieºirea de sub controlul opiniei publice, dacã vreþi, al cetãþenilor acestei þãri. Pânã la urmã toatã problema de a face publicã averea sau nu a face publicã este legatã exact de imaginea pe care colegii dumneavoastrã, colegii parlamentari P.S.D. de astãzi, care reprezintã o bunã parte din oamenii politici, din demnitarii care sunt legaþi de lumea afacerilor, doresc sã ascundã acest lucru cetãþeanului, pentru cã, automat, vin întrebãri. În definitiv, aveam voie sã ºtim ce e adevãrat sau nu este adevãrat în ”Armaghedon IIÒ, voiam sã ºtim care au fost sursele acestei averi a primului-ministru, dacã e adevãrat sau nu este adevãrat ce s-a spus acolo, vrem sã ºtim, pânã la urmã, dacã existã colecþii private de douã milioane de dolari ale unui demnitar politic. Toate aceste lucruri mi se pãrea normal ca într-o societate care se vrea democraticã, într-o societate în care demnitarul, puterea, clasa politicã vrea sã se supunã controlului opiniei publice ºi al electoratului, acesta trebuie sã fie informat corect cu ceea ce suntem, ce vrem sã fim ºi ce urmãrim, pânã la urmã: interesul lor sau al nostru.

Vã mulþumesc pentru atenþie.