Maria-Gabriela Horga

Singura referire obiectivă a inițiatorilor este cea la cuantumul burselor. Nu se spune cât de grea a fost decizia

de diminuare temporară a cuantumului burselor studențești, într-o perioadă în care România era amenințată de un potențial _default_ , adică să nu se mai plătească nici burse, nici pensii, nici salarii. Se vorbește despre austeritate în educație. Din păcate, se uită mult prea repede că PNL nu a predat mandatul de prim-ministru în anul 2023 până nu s-au găsit resurse financiare* pentru o majorare substanțială a salariilor personalului didactic și auxiliar din sistem. Nu se vorbește nici despre primele de carieră didactică sau primele profesionale care se acordă anual.

Despre ce austeritate vorbesc inițiatorii, atâta timp cât în prezent sunt construite consorții universitare de învățământ dual, cu fonduri PNRR, pentru a genera calificări acceptate de piața muncii și cerute de piața muncii? Că mii de școli au beneficiat și beneficiază de dotări din fonduri externe nerambursabile și alte mii de școli au fost reabilitate prin fonduri naționale și prin fonduri de coeziune, că programul „Masa sănătoasă” va fi extins în 2026 la un număr și mai mare de beneficiari, de peste 540.000, jumătate de milion, peste jumătate de milion de copii care beneficiază, că statul continuă să asigure gratuități și reduceri pentru elevi și studenți la transport public, la cazare în cămine, la accesul în unități culturale, că sunt în continuare finanțate bursele sociale, inclusiv din fonduri europene suplimentare, de peste 60 de milioane de euro, pentru a asigura accesul tuturor tinerilor la învățământ.

Am căutat în textul moțiunii o singură propunere de politică publică, o singură soluție. Ca de obicei, așa cum faceți și în Parlament și în toate comisiile parlamentare, nu am găsit-o.