Mircea Gheorghe Drăghici

„Situația IMM-urilor din România”

Dacă actuala putere ar dori să salveze economia, atunci ar trebui să-și întoarcă privirea spre IMM-uri.

Recent am participat la o acțiune organizată de Federația Patronală a IMM-urilor din Argeș, iar semnalele pe care le dau oamenii de afaceri se referă în primul rând la inerție și probleme în relația cu statul. La ora actuală, IMM-urile sunt cei mai importanți angajatori din economie, cu toate că recesiunea a redus cu peste 100.000 numărul acestora. O infuzie de capital în acest domeniu ar reduce arieratele și ar duce la deblocarea activității în peste 100.000 de firme. Foarte mulți patroni au probleme din cauza faptului că statul este restanțier, nu-și achită obligațiile și se creează astfel premisele unui faliment sigur. Din punct de vedere economic, perioada 2001–2008 a fost cea mai bună pentru IMM-uri, când numărul lor pe piață se ridica la 800.000.

În prezent, IMM-urile trec printr-o perioadă grea și chiar dacă apar în baza de date a Registrului Comerțului cu zeci de mii de obiecte de activitate, în realitate, aproape jumătate sunt la limita supraviețuirii din cauza obligațiilor fiscale, a legislației stufoase și a relațiilor dezastruoase cu sistemul bancar. Cu toate acestea, soluții există, începând cu lucrările de infrastructură, care pot fi partajate pe loturi mai mici, care să fie accesibile IMM-urilor, și terminând cu ieftinirea creditelor pentru acest sector, care oricum sunt printre cele mai piperate din Uniunea Europeană. Din păcate, premierul Emil Boc nu a reușit decât să fluture o declarație cu 128.000 de contracte de muncă nou-create, dar uită să spună că majoritatea sunt cu caracter temporar și le înlocuiesc pe cele definitive, pe care angajatorii tocmai le-au întrerupt prin acordul părților. Angajații se aleg cu și mai multă presiune la locul de muncă și cu tot mai puține șanse la o viață normală.

Un alt aspect care îngreunează viața acestor firme se leagă de finanțările europene: 97 IMM-uri din 100 au avut probleme în accesarea de fonduri UE. Este vorba despre numeroase situații de întârzieri majore în faza de evaluare sau plată, un proces de comunicare defectuos cu autoritățile de management, lipsa de transparență a mecanismului rambursărilor, probleme în accesarea de credite pentru cofinanțare, dobânzi mari la creditele obținute, amânarea repetată a lansării unor linii de finanțare mult așteptate, cazuri în care firmele au investit timp, bani și resurse umane în scrierea unor proiecte care au ajuns să fie „depășite” odată cu trecerea timpului. Lipsa de predictibilitate s-a evidențiat și prin perioadele lungi de timp între aprobarea proiectelor și contractarea lor efectivă.

La toate acestea se adaugă faptul că Ministerul Economiei a lansat cu o întârziere de doi ani forma finală a strategiei guvernamentale pentru sprijinirea IMM-urilor în perioada 2009–2013. Dacă doi ani s-au scurs deja cu elaborarea acestei strategii, rămâne de văzut ce se va mai pune în practică. Mai mult, întrebați care sunt următorii trei pași prioritari din strategie care vor fi implementați în perioada viitoare, reprezentanții Ministerului Economiei nu i-au putut defini. Viitorul nu sună bine pentru IMM-uri! Măsurile actualei puteri sunt catalogate drept nerealiste de către mediul de afaceri, ceea ce demonstrează că echipa Băsescu-Boc nu se pricepe deloc la motoarele economiei, aducând în pragul catastrofei un domeniu considerat unanim de specialiști drept cheia pentru adevărata ieșire din criză și repornirea economiei naționale.