Radu Lambrino

„Situația proiectelor de cartiere rezidențiale din jurul Timișoarei”

## Doamnelor și domnilor deputați,

Voi porni în această declarație politică de la un fapt despre care mulți dintre dumneavoastră ați auzit probabil din relatările mass-media. Este vorba despre dinamica investițiilor imobiliare din vestul țării, în special din jurul orașului Timișoara.

Sunt cunoscute investițiile pe care numeroși cetățeni străini le-au făcut în terenuri agricole, așa cum este cunoscută și valoarea clădirilor din centrul istoric al Timișoarei. Deși legată de acestea prin ideea mai largă a afacerilor imobiliare, este mult mai puțin cunoscută situația marilor proiecte de dezvoltare a așa-numitelor cartiere

rezidențiale pe care diverse firme sau persoane private intenționează să le dezvolte în afara orașului.

Scopul acestei declarații politice este acela de a atrage atenția asupra marilor capcane ce stau ascunse în spatele acestor proiecte de dezvoltare imobiliară aparent atât de atractive, capcane la care majoritatea potențialilor clienți sunt expuși. Și întrucât majoritatea acestor clienți sunt tineri care mizează în realizarea visului de a avea o casă pe credite ipotecare pe termen lung, cred că este de datoria noastră ca parlamentari să tragem un semnal de alarmă, să descoperim acele pârghii care permit în acest moment vinderea unor iluzii și să corectăm legislativ aceste scăpări.

Spuneam că, în principal, tinerii sunt expuși unui astfel de risc, și aceasta din mai multe motive: mulți dintre ei se află în căutarea primei locuințe, majoritatea nu au toți banii necesari achiziționării unui apartament și optează pentru obținerea unui credit ipotecar, majoritatea dintre ei sunt marcați de experiența copilăriei printre blocuri și visează la o locuință tip casă personală în care să își crească la rândul lor copiii. Calculul este, așadar, simplu: decât un apartament la bloc, mai bine cumpărăm acum o parcelă de pământ pe care să construim apoi, cu un credit ipotecar, o casă. Și cum prețurile terenurilor în oraș sunt, de obicei, suficient de mari cât să nu și le poată permită, tinerii respectivi apelează la soluția unui teren în afara orașului, în viitoarele zone rezidențiale.

Concret, în cazul Timișoarei, febra acestor arii rezidențiale a cuprins deja toate localitățile din primul cerc care înconjoară orașul, fiind deja celebre achizițiile și revânzările speculative de terenuri din Dumbrăvița, Giroc, Moșnița Nouă etc., fenomen care se extinde de la o lună la alta către localități chiar mai îndepărtate. Problema cu toate aceste cartiere rezidențiale este că majoritatea se află doar pe hârtie, adică în planurile dezvoltatorilor, în realitate existând doar niște câmpuri îngropate de bălării, practic niște suprafețe de teren care până nu demult erau terenuri agricole. Drumurile de acces nu sunt nici măcar trasate, parcelele nu sunt delimitate, cel mai apropiat stâlp de curent este undeva în satul vecin, iar despre alimentarea cu gaz și apă potabilă sau despre rețeaua de canalizare nici nu poate fi vorba. Cu toate acestea, tinerilor dornici să își ridice o casă în noul cartier rezidențial le este prezentat un plan în care toate aceste lucruri par rezolvate, în care există chiar zone rezervate spațiilor verzi și de agrement, eventual chiar un viitor centru de cumpărături, un centru medical și o școală, toate, din păcate, doar pe hârtie.