Nicolae V„c„roiu

**:**

Solicit cuv‚ntul, domnule pre∫edinte!

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

A∫ vrea s„ eviden˛iez, Ón primul r‚nd, faptul c„ aceast„ lege este o consecin˛„ a unui act normativ anterior, prin care s-a aprobat posibilitatea de a se concesiona aceste spa˛ii. Era evident c„ acest pas urmeaz„, este mersul firesc al lucrurilor, Ón cursul dezvolt„rii societ„˛ii noastre ∫i al acestui segment de activitate foarte important pentru multe zone ale ˛„rii.

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 18/3.III.2005 Este, de asemenea, evident, ∫i din amendamentele care s-au f„cut, ∫i din amendamentele pe care le-am f„cut ∫i, m„ rog, au fost Ónsu∫ite, p‚n„ la urm„, de comisie, acum, din nou, Executivul are o pozi˛ie, spun eu, neprocedural„, dar, oricum, oscilant„, c„ acest act normativ a fost f„cut Ón prip„, a fost f„cut la presiunea unor profesioni∫ti din domeniu, interesa˛i s„ ias„ actul normativ, dar nu s„ ias„ Ón a∫a fel Ónc‚t el s„-∫i ating„ scopul.

Scopul declarat al Executivului cu privire la aceast„ propunere este de a se crea cadrul juridic de dezvoltare a activit„˛ii sanitar-veterinare, dar, din modul Ón care s-au pus problemele at‚t la comisie, c‚t ∫i, iat„, aici, Ón plen, se pare c„ nu acesta este scopul. Scopul este s„ fie Óndestulat„ o anume categorie, indiferent de ce se va Ónt‚mpla dup„ aceea Ón localit„˛ile Ón care cet„˛enii tr„iesc de pe urma activit„˛ii Ón agricultur„, din cre∫terea animalelor, ∫i raportat„ la care asisten˛a sanitar-veterinar„ este capital„.

Iat„, am ar„tat situa˛ii Ón care lucrurile sunt foarte diferite de la o localitate la alta. Ast„zi s-a ar„tat c„ ∫i din punct de vedere al situa˛iei juridice lucrurile pot fi diferite. Trebuie s„ v„ imagina˛i c„, Óntr-o localitate, Ón baza acestei legi, va cump„ra un medic veterinar care peste dou„ luni de zile Ómpline∫te v‚rsta de pensionare. Cine va veni ulterior? Cui va permite el s„ rezolve Ón continuare activit„˛ile? Celui t‚n„r, va fi proprietar...

Textele de gard„ pe care le prevede legea sunt acelea de a nu se schimba destina˛ia, dar nici un text din lege — ∫i, de altfel, nici nu se putea — nu prevede obligativitatea celui care cump„r„ s„ continue activitatea sanitar-veterinar„.

Este o chestiune care d„ na∫tere la multe suspiciuni, la multe discu˛ii. De aceea am venit cu amendamentul respectiv, spun‚nd c„, de fapt, comunitatea local„ este aceea care trebuie s„ se pronun˛e asupra oportunit„˛ii v‚nz„rii ∫i subliniez, pentru c„, oricum, concesiunea este deja, dar cu privire la oportunitatea v‚nz„rii...

Iat„, prin amendamentul f„cut de domnul senator Doru Ioan T„r„cil„, s-a completat c„ nu numai comunitatea local„, ci ∫i organul de specialitate jude˛ean vine s„ complineasc„ ideea de control Ón interesul localit„˛ilor ∫i, mai ales, de descentralizare Ón folosul ale∫ilor locali a acestor hot„r‚ri foarte importante.

De aceea, Ón forma Ón care legea a fost amendat„, o sus˛inem. Sigur, vor urma chestiuni care se pot rezolva ∫i ulterior, pe diferite c„i juridice.