Ioana Jenica Dumitru

Solicit scăderea TVA-ului cu 5 puncte procentuale, până la nivelul de 19%, cu alte cuvinte revenirea TVA-ului la nivelul la care era la începutul anului 2010.

Organizația Internațională a Muncii a raportat la începutul acestei luni faptul că măsurile de austeritate nu duc la o creștere pe termen lung a economiei, ci, dimpotrivă, la o contractare a acesteia și la un transfer concret al costurilor crizei către segmentele de populație vulnerabile.

Când vorbim în România de măsuri de austeritate, covârșitoarea majoritate a formatorilor de opinie și bineînțeles a populației se gândește instant la reducerea salariilor, la impozitarea pensiilor și la reducerea per ansamblu a cheltuielilor publice, care afectează foarte mult sistemul de protecție socială. Ceea ce însă s-a uitat este că cea mai dureroasă măsură pentru economia noastră a fost creșterea TVA-ului de pe o zi pe alta până la 24%.

Măsura a avut un impact clar asupra economiei, prin creșterea tuturor prețurilor, prin scăderea graduală a consumului pe foarte multe segmente. Această măsură a afectat chiar mai tare bugetul familiei decât scăderea veniturilor. Coșul lunar al unei familii a costat brusc mai mult, românii având în același timp mai puțini bani.

Când criza economico-financiară a intrat în drepturi, în România s-au luat în considerare mai multe măsuri. Creșterea TVA-ului a fost o măsură de contingență la care nu ar fi trebuit să ajungem niciodată, mai ales pentru că în acea primăvară cheltuielile publice au fost considerabil scăzute. De ce am avut nevoie de creșterea pe linie a tuturor prețurilor din România pentru a finanța bugetul de stat?

Contractarea economiei a fost foarte clară. Problema în astfel de situații este că rezultatul nu este cel scontat. Cu alte cuvinte, socoteala din ședința de Guvern nu se potrivește cu cea din târg. Încasările la bugetul de stat nu au crescut pe termen lung. Paradoxal, acum, în momentele în care consumul este în creștere, statul beneficiază de creșterea încasărilor din TVA.

Revenirea TVA-ului la 19% ar reprezenta o gură de oxigen atât pentru mediul privat, cât și pentru familiile din România. Nu se urmărește neapărat o scădere imediată a prețurilor. Acest lucru s-a putut observa la scăderea TVA-ului la pâine. Reducerea TVA aduce mai mulți bani în economie, bani care pot fi reinvestiți, bani care pot crea locuri de muncă, bani care duc inevitabil la o dezvoltare constantă a consumului și a dimensiunii economiei. În consecință, pe termen mediu și lung, se așteaptă o creștere a încasărilor la bugetul de stat, un efect invers față de cel al creșterii TVA-ului și în general față de orice creștere a taxelor.

Trebuie să ne impunem să aducem economia neagră și gri la suprafață. Susținerea reducerii CAS este un pas, dar nu unul suficient. Complementar, economia trebuie ajutată prin scăderea poverii fiscale pe producție și pe tranzacție. Dezavantajul în care s-a autoplasat România în anul 2010 poate fi corectat acum.