Iuliu Nosa

„Solidaritatea națională trebuie să fie prioritară”

Consecințele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt și cauzele. Incerte rămân însă soluțiile ei și scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate. Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni și proiecte nefaste privitoare la organizarea economică.

Oamenii sunt preocupați de problemele cu care se confruntă, de salarii, de slujbă, de pensiile mici.

În pofida situației economice dificile și a temerilor multor români, am reușit să obținem condiții optime pentru România în relația cu Fondul Monetar Internațional. În clipa de față avem multe lucruri importante de rezolvat.

Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme și că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent atât de fiecare stat în parte, cât și la nivel mondial vor corecta aceste derapaje. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum și modelul secretului bancar.

Se va preveni apariția conflictelor de interese în activitatea agențiilor de rating și se vor revizui standardele contabile internaționale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înființate colegii internaționale de supraveghere a sistemului bancar.

Prioritatea absolută este crearea de noi locuri de muncă, inclusiv pentru absorbirea forței de muncă reprezentate de românii care se vor întoarce din străinătate. Există resursele necesare, iar acordul cu FMI reprezintă un început de recâștigare a încrederii în economia românească.

Trebuie să monitorizăm modul în care sunt gestionate fondurile, să urmărim dacă investițiile publice au nivelul și coerența necesare. Putem crea locuri de muncă prin lansarea unor proiecte de investiții strategice, care vizează infrastructura și dezvoltarea rurală.

Totodată, trebuie să existe transparență în deciziile Guvernului și foarte multă deschidere față de partenerii sociali, pentru identificarea soluțiilor corecte, la masa negocierilor. Regăsirea solidarității naționale este o condiție absolut necesară pentru a combate criza, pentru a reduce efectele acesteia.

Toate acestea sunt măsuri raționale prin care sistemul va fi repus pe picioare. Și totuși pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit țările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităților financiare. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului, și nu ca jucător major al său.

Chiar dacă dificultățile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preț inițiativa antreprenorială. Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze și să obțină prosperitate prin efort personal. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca inițiativa privată și contractul să fie activități care să aducă beneficii tuturor participanților la ele, fără să pericliteze siguranța sistemului. Iar dacă vom reuși acest lucru, atunci economia și societatea însăși vor avea un viitor solid.