Grațiela Leocadia Gavrilescu

„Soluția? Ieșirea de pe scena politică... pe ușa din dos!” Astăzi doresc să vă prezint câteva urări de sărbători adresate membrilor Guvernului Boc de către cetățenii din Colegiul nr. 3 Prahova, din Florești, Scorțeni și Măgureni, cu care am avut întâlniri programate și întâmplătoare la finalul săptămânii trecute.

Pentru că nu le pot reproduce _ad litteram_ , o să încerc să le rezum doar ca fond, nu și ca formă.

Nefericirea oamenilor nu stă numai în starea de sărăcie și privațiuni în care i-au aruncat guvernanții, cât mai ales în absoluta lipsă de speranță și predictibilitate.

Și-au pierdut locurile de muncă și nu mai speră că și le vor recăpăta vreodată, li s-au diminuat salariile – și nu mă refer doar la bugetari, ci și la aceia care mai lucrează în mediul privat, sufocat de criza indusă de guvernanți – și nu mai speră că și le vor revedea măcar la nivelul anului 2008, ca să nu mai vorbim de creșteri salariale ori prime...

Și-au pierdut speranța că tinerii din familiile lor își vor putea găsi de lucru după încheierea școlii și chiar că, în nebunia generată cu asumarea răspunderii pe Legea educației, copiii vor mai avea acces la școli ori și le vor putea termina pe cele începute...

Nici cei aproape de vârsta de pensionare nu mai înțeleg nimic din ceea ce li se va întâmpla și când anume...

Bolnavilor îndreptățiți să se pensioneze medical au început să le fie trântite uși în nas de către medicii temători să își mai pună parafa pe dosarele lor, după tot circul cu cele câteva cazuri de abuz înregistrate în acest domeniu, cazuri care prin metode administrative puteau fi rezolvate de mult dacă cei care ne conduc și-ar fi propus acest lucru, și nu doar efecte de imagine...

Nimeni nu prea mai înțelege nimic nici din povestea cu noul sistem de compensare a medicamentelor, nici măcar farmaciștii din mediul rural, care, pe bună dreptate, se întreabă cât îi mai desparte de momentul în care își vor pune pe ușă afișul „Faliment”!

Dar cel mai mult, de această dată, cetățenii din colegiul meu au dorit să știe a cui a fost ideea introducerii coplății în sistemul public de sănătate, acum, când țara este prăbușită și orice leuț contează pentru fiecare...

Mi-au cerut amănunte în legătură cu prevederile legii care ar urma să producă efecte în semestrul al doilea al anului viitor și vreau să vă informez că nici măcar faptul că vor avea acces fără plată la urgențe sau că suma pe care o vor achita nu va depăși 600 de lei nu i-a mai liniștit!

Am constatat, încă o dată, că românii nu sunt fraieri și gândesc... cu bătaie lungă.

Mi-au spus, de pildă, că dacă acum, după doi ani de strâns cureaua, spitalele de urgență nu fac față la secțiile cardiologie și interne, ce se va întâmpla de la anul, când foamea, frigul și stresul ne vor tara și mai mult ca nație?

Da, știau și ei că în unele țări europene coplata este un sistem de consolidare a serviciilor medicale din sistemul public, dar știau și că acolo în niciun caz nu se pune problema să îți aduci fașă și algocalmin de acasă și nici să faci, pe pervaz, depozite de borcane cu mâncare adusă de acasă, că spitalul nu mai are bani!