Victor Paul Dobre

## „Șomajul, încotro?”

Partidul Național Liberal a încercat în nenumărate rânduri să atragă atenția asupra acestei probleme naționale, și anume șomajul, sesizând faptul că actualul Guvern vine cu o politică greșită referitoare la contribuțiile pentru șomaj.

Încă de la dezbaterea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 în Parlament, am atras atenția, împreună cu colegii mei liberali, asupra faptului că, în ceea ce privește construcția bugetului, s-a plecat de la o premisă prea optimistă privind rata șomajului, Guvernul Boc mergând pe o medie lunară de șomeri în plată de 124.800, cifră care a fost depășită cu mult în lunile ianuarie și februarie.

De asemenea, toate semnalele care au venit atât de la patronate, cât și de la sindicate au susținut afirmațiile făcute de Partidul Național Liberal referitoare la prognoza bugetară eronată față de venituri, dar și de cheltuieli. Aceste realități puteau să determine Guvernul Boc să reconsidere proiecțiile bugetare pentru anul 2009 în ceea ce privește șomajul chiar în timpul dezbaterilor la buget, deoarece era absolut evident că numărul șomerilor va crește.

Rata de șomaj prevăzută în bugetul asigurărilor de stat pe anul 2009, de 5,3%, a fost realizată încă din luna februarie.

Acum, domnul ministru Sârbu vine și declară că șomajul va urca cu mult peste 8%, adică ne întoarcem la nivelul anului 2003, și cere o majorare a bugetului ministerului pe care îl conduce cu 500 de milioane de lei, bani care ar trebui folosiți pentru plata ajutorului de șomaj și a pensiilor sociale.

Dar, domnilor, ce se întâmplă cu politicile active pe piața muncii? Acestea sunt inexistente!

În loc să facă ceva în acest sens, Guvernul încurajează șomajul și prin acordarea plăților compensatorii, prelungirea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj și scutirea de impozite și contribuții pentru șomajul tehnic.

Persoana care și-a pierdut locul de muncă trebuie încurajată să se reintegreze cât mai repede pe piața muncii, pentru că, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, costurile cu plata șomajului sunt mai mari decât cele generate de programe pentru reintegrarea șomerilor.

Mai mult, aceste programe trebuie susținute de elaborarea unor măsuri de sprijin pentru agenții economici, urmând modelul altor state europene ce se confruntă cu situația de criză.

## Stimați guvernanți,

Poate este momentul să vă treziți la realitate și să veniți cu niște politici active pe piața muncii, pentru că acestă problemă nu poate fi rezolvată decât prin adoptarea unor măsuri constructive pentru limitarea efectelor crizei economice și crearea de noi locuri de muncă.