Mircia Giurgiu

„Șomajul – o realitate mult prea dură”

Șomajul este termenul folosit în cazul lipsei ocupației plătite (a locurilor de muncă) pentru forțele apte și calificate corespunzător pentru muncă. Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte din populație este în căutarea unui loc de muncă. Când această situație ia proporții, apar probleme economice serioase în cadrul regiunii sau statului respectiv, prin creșterea cheltuielilor sociale de întreținere a șomerilor.

Șomajul determinat de conjunctura economică în perioadele de recesiune – depresiune economică – este urmat de o perioadă de avânt economic cu reducerea șomajului, șomajul sezonier de obicei, care crește în lunile când munca sezonieră nu e solicitată.

Șomajul cronic este o formă gravă a șomajului, când nici în perioadele de avânt economic relativ nu se reduce marcant numărul șomerilor. Aceasta poate să fie structurată pe mai multe cauze, și anume: din cauza unei calificări necorespuzătoare cerințelor, vârstei, sănătății sau lipsei dorinței de a lucra cauzate de amplasarea în alte regiuni a locurilor de muncă, sau o retribuție (salariu) mică. O altă cauză a șomajului cronic este schimbarea structurii economiei prin apariția unor tehnologii noi, prin care se reduce necesarul forței de muncă sau cea existentă nefiind calificată corespunzător.

Șomajul voluntar este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, deoarece dețin suficiente resurse materiale. Șomajul involuntar (forțat) descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Acest tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj în conformitate cu Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă, a locurilor de muncă, ce are drept consecință apariția unui excedent de ofertă de forță de muncă (șomajul involuntar).

Măsuri de combatere a șomajului. Șomajul determinat de conjunctura economică, atunci când cererea se reduce pe piața economică, se poate combate printr-o politică fiscală flexibilă, pentru a echilibra pierderile provocate prin reducea vânzărilor.

O măsură pentru combaterea șomajului structural este stabilirea unor tarife flexibile de salarizare prin colaborarea mai bună dintre sindicate și conducerea firmelor, ca tarifele să fie reglate în funcție de gradul ratei de inflație.

Metoda prelungirii școlarizării elevilor și pensionarea timpurie a angajaților s-au dovedit pe o perioadă mai lungă de timp ca o măsură costisitoare și neeficace. O altă măsură de reducere a șomajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post să fie ocupat de doi angajați.