Scarlat Iriza

## „Șpaga la români”

În societatea românească, șpaga reprezintă un mijloc facil, rapid și comod de a câștiga beneficii, bogăție și putere. Această maladie a societății a devenit o normalitate, o obișnuință, un model cultural, iar răspândirea și extinderea în tot mai multe sectoare sociale evidențiază un sistem vulnerabil, o populație ușor de manipulat, care prezintă un grad ridicat de acceptare și de tolerare a fenomenului corupției.

Cauzele răspândirii șpăgii în România sunt diverse, acestea putând fi de natură socială, economică, politică și instituțională. Transformările socioeconomice au condus la o stare de anomalie socială, la un dezechilibru între nevoile crescute ale individului și posibilitățile pe care i le poate oferi societatea pentru a și le satisface. Nivelul de trai scăzut, dificultatea de a obține un loc de muncă sunt doar câteva dintre motivele pentru care indivizii adoptă această metodă alternativă ilicită pentru a obține bunuri, servicii sau avantaje personale, abătându-se de la moralitate și cinste, încălcând astfel limitele sociale. Analiza pleacă de la cazul învățătoarei Blându. Filmul în care aceasta cerea cu obrăznicie cadouri pentru un personal întreg de la o școală din capitală a trezit la realitate o țară întreagă. Fondul clasei, fondul școlii, materiale didactice, perdele, cadouri tradiționale sunt diverse forme de șpagă. Câte astfel de cadre, medici, demnitari avem? Greu de spus. Dincolo de motivațiile particulare, moralitatea pălește, se stinge parcă, puțin câte puțin, cu fiecare generație. Așadar, nu este un caz izolat. Vorbim de un posibil cod de etică... Din nefericire, Codul etic din învățământ care interzice strângerea de bani în școli a zăcut în birourile Ministerului Educației aproape doi ani, sub pretextul „dezbaterii publice”. Prevăzut în Legea educației din 2011, Codul trebuia adoptat prin ordin de ministru.

Ne place sau nu, este un sistem pe care l-am creat și întreținut fiecare dintre noi. Aceasta este norma în școala românească, și nicidecum excepția. Prin urmare, lupta e oarecum inegală și cu rădăcini adânci, dar trebuie dusă.