Nicu Fălcoi

Sper că acum mă aud. Da.

Doamnelor și domnilor colegi*,

Este o perioadă cu totul specială din an, un moment în care Timișoara, orașul de unde vin și pe care am onoarea să-l reprezint în Parlamentul României, tocmai și-a comemorat victimele răpuse în acele prime zile ale Revoluției anticomuniste, în decembrie 1989.

Este o datorie de conștiință pentru orice român, pentru fiecare dintre noi în parte, să ne amintim cu recunoștință de acele zile cumplite, în care miile de oameni care și-au învins frica au ieșit pe străzi strigând: „Libertate!”, „Jos comunismul!” și „Vrem alegeri libere!”.

Atunci Timișoara a devenit purtătorul de drapel și vocea care, îndrăznind să strige, a dat curaj oamenilor. Ecoul strigătului de libertate al Timișoarei s-a auzit pretutindeni și în câteva zile a cuprins toată țara.

Am spus-o în fiecare an și cred că avem datoria să o spunem de fiecare dată atunci când vorbim despre Revoluția din Decembrie 1989, adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în acele zile va trebui să iasă la lumină, iar victimelor de atunci trebuie să li se facă oficial dreptate.*