Cristian Rădulescu

Speța este foarte interesantă și discuția poate fi lungă. De fapt, cred că am purtat-o fiecare dintre noi de nenumărate ori, cu mulți oameni, cu mulți cetățeni care sunt indignați de faptul că se ajunge la prejudicii de imagine foarte mari din cauza actelor la limita legii sau chiar dincolo de lege ale unor cetățeni români de etnie romă.

Aici cred însă că noi inversăm cauza cu efectul, adică substituim efectul cauzei. Cauza este că acești cetățeni care, din punct de vedere al socializării corecte, sunt undeva la limita și a societății, și a legii, în multe cazuri – mă refer la cei care au un comportament de acest tip mai ales în străinătate –,

acești cetățeni, prin comportamentul lor, aduc prejudicii de imagine. Efectul este că, existând o asemănare de nume, între numele etniei și numele țării noastre, aceasta se răsfrânge negativ asupra țării noastre.

Rezolvarea ar fi să ne adresăm cauzei, iar domnul senator Diaconescu a spus foarte clar: acești cetățeni nu trebuie marginalizați, stigmatizați, ci incluși. Acesta este un efort pe care trebuie să-l facă întreaga Europă, mai ales că este vorba despre oameni cu un comportament nomad, în majoritatea cazurilor, și, atunci, vor fi mai puține probleme.

Problema nu este a României și efortul nu trebuie să fie doar al României, iar în ultima perioadă cred că toată Europa a conștientizat această chestiune, și, atunci, se va rezolva și treaba cu efectul negativ dat de această confuzie între „roma” și „români”.

Din păcate, sigur, este un deziderat pe termen foarte lung, pentru că există un comportament aproape tribal, pentru oameni care au migrat treptat-treptat în Europa, în sute de ani, și locuiesc aici, în Europa, de sute de ani. Să credem că treaba aceasta se va rezolva datorită dispariției granițelor în Europa în 10 ani, în 20 de ani este ceva mult prea frumos, dar nici cealaltă abordare nu este cea bună, adică să reglementăm acum în afara reglementărilor europene.

Academia Română este liberă să ne dea un punct de vedere total academic, teoretic, dar care pe noi, în momentul de față, nu prea ne ajută.

Este adevărat că din anul 1385, de pe timpul lui Constantin Monomahul, termenul de „țigan”, venind din limba greacă – mă rog, nu din același cuvânt –, este consacrat pentru această etnie, dar trăim în vremurile noastre. Este o invenție relativ recentă la nivel istoric să li se spună „roma”, dar în toate tratatele despre acest termen este vorba. Suntem prinși aici între anumite sentimente și anumite lucruri care totuși sunt la categoria „obligatorii”.

Eu propun ca Guvernul, pe de o parte, să se pronunțe mai concret pe această temă și, din partea Grupului parlamentar al PDL, aș zice să ne luăm fiecare încă un interval de o săptămână pentru a mai cugeta asupra acestei teme. Adoptarea tacită este pe 28 februarie, avem destul timp să ne mai gândim, dar să nu decidem astăzi asupra acestei teme.