Marius Rogin

„Statele Unite, Golful Persic și Iranul”

Situația din Iran necesită îndreptarea comunității internaționale spre o soluție diplomatică cu o solidă componentă regională, iar dosarul nuclear nu poate fi rezolvat dacă Iranul nu va fi integrat în rețeaua relațiilor internaționale. Un rol-cheie în atingerea unui compromis îl pot avea statele membre ale Consiliului pentru Cooperare din Golf ce sunt direct interesate în menținerea unui climat de securitate la nivel regional.

Statele ce alcătuiesc Consiliul nutresc o tendință naturală spre cooperare cu Teheranul, având în vedere faptul că o hegemonie iraniană la nivel regional reprezintă un pericol pentru interesele lor. Modalitatea în care administrația Bush a încercat să forjeze o alianță anti-Iran a eșuat, iar având în vedere dificultățile americane din Irak, statele din Golf vor fi

automat deschise spre cooperare cu Teheranul decât să se opună deschis. Situația prezintă o soluție probabilă, ce include normalizarea relațiilor dintre Iran și statele din Golf și reintroducerea Iranului în rețeaua de relații internaționale normale, ce ar putea permite deschiderea de negocieri privind programul nuclear. Statele Unite ale Americii au încercat construcția unui corp antiiranian la nivel regional, care să includă Kuweitul, Omanul, Bahrainul, Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, precum și Iordania și Egiptul, iar eforturile administrației Bush în acest sens au fost evidente.

Administrația Obama a sprijinit ideea unei soluții diplomatice, dar, după alegerile din Iran din iunie 2009, care au eliminat posibilitatea instalării unei administrații moderate, SUA au reacționat dur, revigorând ideea unei coaliții anti-Iran. Ceea ce se ignoră la Washington este faptul că statele din Golf nu dețin o infrastructură militară și politică pregătită pentru o posibilă confruntare cu Iranul, astfel, în mod logic, statele din regiune vor dori menținerea unei atitudini de echilibru între Statele Unite ale Americii și Iran. În cazul unui eșec al discuțiilor și tentativelor diplomatice de rezolvare a diferendului, statele din Golf vor manifesta reticență și vor fi jucători ineficienți în schema imaginată de factorii de decizie de la Washington. Succesul parțial al acțiunilor comunității internaționale poate conduce la începutul unui lung și anevoios proces de reintegrare a Iranului în complexa rețea de relații internaționale.

Diviziunile la nivel regional rămân și ele un impediment pentru soluționarea chestiunii iraniene, mai ales dacă ne referim la relațiile de sprijin ale Iranului față de alte state precum Siria, dar și față de organizații precum Hezbollah sau Hamas. Statele Unite ale Americii vor trebui să ia în considerare rolul pe care Irakul îl va juca în această ecuație, dar și poziția unor state precum Israelul.

Percepția regională asupra Iranului conține în mod evident o serie de elemente comune: ca poziționare, Iranul este un stat cu suprafață și populație considerabile; Iranul controlează o parte a Golfului Persic, inclusiv poate juca un rol decisiv în ceea ce privește strâmtoarea Hormuz, zonă importantă pentru tranzitul milioanelor de barili ce o tranzitează zilnic.