Ioan Sonea

”Statul ÇVinde-totÈÒ.

Prin anul 1995 exista o preocupare intensã ºi legitimã, de altfel, pentru a rezolva o problemã gravã: cea a chiriaºilor din casele naþionalizate. Se încerca prin Legea 112/1995 eliminarea diferenþelor dintre chiriaºii din casele naþionalizate ºi cei din locuinþele construite de stat. Se acorda chiriaºilor din casele naþionalizate dreptul de a cumpãra locuinþele, în anumite condiþii.

Din calcule diverse, unele chiar politicianiste, printr-o serie de prevederi cuprinse în Normele metodologice de aplicare a Legii 112 precum ºi prin Legea 10/2000 s-au adus modificãri esenþiale faþã de Legea 112, modificãri care au condus la târârea prin tribunale a mii de chiriaºiproprietari din casele naþionalizate, chiriaºi care le-au cumpãrat de la STAT dupã ce le locuiserã, cei mai mulþi, zeci de ani. Desigur cã foºtilor proprietari, cel puþin unora, li s-a fãcut o nedreptate.

Acum au loc procese între moºtenitorii foºtilor proprietari, unii dintre ei plecaþi din þarã chiar înainte de venirea comuniºtilor la putere, ºi tot din motive politice, ºi chiriaºii deveniþi proprietari.

Se pune întrebarea dacã aceºtia din urmã ar mai fi cumpãrat casele dacã nu le acorda acest drept o lege elaboratã de Parlamentul României. Iatã, astãzi proprietarii care au cumpãrat imobilele în baza unei legi se vãd în situaþia de a fi scoºi în stradã. Tot prin încãlcarea unui drept fundamental, acela al dreptului de proprietate. Printr-o ordonanþã se prevede evacuarea începând cu 2004. Pot proprietarii actuali sã-ºi procure o nouã locuinþã într-un termen relativ scurt, având în vedere preþurile?! Numai în Capitalã sunt câteva zeci de mii de cazuri. În acelaºi timp ne punem întrebarea cum acþioneazã justiþia, din moment ce vânzãtorul nu a fost un biºniþar oarecare, ci chiar Statul Român. Nu este destul cã sunt târâþi prin procese pe care le pierd, rãmânând în stradã, dar actualii proprietari sunt umiliþi ca fiind comuniºti, nomenclaturiºti, etc. Cei mai mulþi sunt cetãþeni obiºnuiþi. Se pare cã Guvernul actual, al aceluiaºi partid, care în urmã cu câþiva ani le vindea casele, considerã acum cã este mai eficient ºi dã mai bine la imagine acordând câºtig foºtilor proprietari. Totuºi, cine plãteºte taxele ºi timpul pierdut prin sãlile tribunalelor de cãtre cumpãrãtorii înºelaþi de Stat? Pot aceºtia sã-ºi susþinã drepturile la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, fiind proprietari de drept? Putem spune cã P.D.S.R.=P.S.D. nu a fãcut o politicã sincerã în privinþa acestei chestiuni. Nu ºtia în 1995 cine era proprietarul bunului pe care îl scotea pe piaþã?

Credem cã s-a ºtiut întotdeauna ce probleme pot sã aparã prin soluþii cu jumãtate de mãsurã, dar s-a preferat acest mod de lucru ºi de o putere ºi de cealaltã, care s-au succedat prin faþa electoratului, tocmai pentru a se da frâu liber jocurilor ºi ingineriilor avocãþeºti, ca surse de îmbogãþire, ºi pentru a se crea impresia cã se poate face dreptate prin justiþie, iar pe de altã parte, pentru a se da speranþe în bãtãlia electoralã. Dar cum se poate, într-un stat în care corupþia este la loc de cinste, sã se facã dreptate? Nimãnui nu îi pasã de cei aruncaþi în stradã, bãtrâni, tineri, pensionari fãrã sprijin, care au crezut în consecvenþa Puterii.