Cristina Burciu

„Statul este obligat să asigure o tranziție armonioasă a tinerilor și mamelor minore din sistemul instituționalizat la viața în comunitate”

Datele statistice ne arată că tranziția copiilor și a tinerilor din sistemul de ocrotire și instituțiile specializate ale statului la viața pe cont propriu în comunitate este un proces dificil, cu multiple implicații de ordin personal și social.

În acest context, sunt optimistă că demersul inițiat de reprezentanții Guvernului cu atribuții în domeniul protecției copiilor și tinerilor instituționalizați, materializat printr-o campanie națională de informare, își va atinge obiectivele scontate.

Chiar dacă marea majoritate a orfanilor sau copiilor abandonați de familii și-au găsit o a doua casă în îngrijirea statului, traumele suferite de aceștia sunt, de cele mai multe ori, greu de surmontat, suferința lor fiind, uneori, imposibil de diminuat.

În astfel de situații, la împlinirea vârstei majoratului, mulți dintre tinerii instituționalizați sunt debusolați, nehotărâți, indeciși, circumspecți, opțiunea de a-și lua soarta în propriile mâini fiind una extrem de delicată și anevoios de pus în practică. Mai ales pentru mamele minore, decizia părăsirii centrelor speciale ale statului este una foarte complicată, ele având și responsabilitatea copilului sau copiilor, fapt ce le provoacă o teamă reală și obiectivă față de viitorul vieții în comunitate.

În îngrijirea unor asistenți maternali, în plasament în regim familial, în case de tip familial sau în centre de plasament, acești copii și tineri, mulți dintre ei cu copii, beneficiază de un grad sporit de siguranță în ceea ce privește viața de mâine, fapt care le mai atenuează amploarea rănilor sufletești.

Va veni însă timpul ca tinerii instituționalizați și mamele minore* să părăsească sistemul de stat, iar aceștia trebuie să își cunoască drepturile și responsabilitățile pe care le au la împlinirea vârstei majoratului.