Violeta Tudorie

„«Statul minimal» – o utopie periculoasă”

Faptul că statul, oricare ar fi acesta, pune niște obligații de contribuții pe cetățeni – oricâtă înțelegere s-ar înregistra pentru necesitatea și utilitatea acestora – trebuie să recunoaștem că este un lucru care creează disconfort. Nimănui nu îi face plăcere să cedeze o parte din venitul său sau să plătească o taxă pe averea personală. La rândul lor, investițiile și serviciile pe care statul le oferă cetățenilor (siguranță națională, ordine publică, legislație, infrastructură etc.) au de cele mai multe ori un caracter impersonal, ceea ce creează iluzia că impozitele și taxele nu se întorc în favoarea lor. Pentru ca acest disconfort să nu se transforme în refuz, revoltă sau grevă fiscală intervin cultura, comunicarea și educația politică.

Acestea au menirea de a restabili echilibre, dialogul și colaborarea dintre stat și cetățenii contribuabili, știut fiind că statul nu poate funcționa fără contribuțiile cetățenilor, iar viața cetățenilor nu poate fi asigurată în afara organizării statale. Dar, în ciuda acestei meniri pozitive, în diferite momente, s-au găsit politicieni și ideologi cu o precară conștiință politică și fără caracter, care au speculat inapetența cetățenilor de a plăti impozite și taxe, instigându-i împotriva statului. Cea mai cunoscută, populistă și politicianistă teză a acestor politicieni este aceea cunoscută sub denumirea de „statul minimal”.

Prin prezenta declarație politică îmi propun să demonstrez că această doctrină este nu numai o utopie politică, o prostie politică, ci și un pericol suveran.

În fapt, astăzi ca și în trecut, toată lumea își dorește un stat puternic. „Statul minimal” este o lozincă politicianistă utopică, deoarece nicicând și niciunde în lume nu s-au luat decizii politice voluntare de reducere sau de slăbire a statului. La ora actuală nu se poate găsi niciun exemplu de conducere statală sau de uniune de state care să-și propună acest lucru, în ciuda faptului că doctrina statului minimal mai are încă un potențial de manipulare. Observă cineva tendințe politice de alunecare spre statul minimal la Kosovo, la China, la SUA, la Rusia sau Uniunea Europeană? Crede cineva că pentru statul minimal se duc lupte în Siria și se revoltă oamenii în Turcia? „Statul minimal” este o lozincă de campanie electorală, de ascundere a reducerii unor drepturi sociale și chiar mult mai rău decât atât.

Că este o utopie nu cred că ar mai fi necesar să insist. Că este o prostie politică o arată toată mascarada televizată a regimului Boc–Băsescu despre slabul și grasul purtat în cârcă. Ce s-a urmărit și ce s-a ales din toată această mare trăncăneală am văzut: TVA-ul a urcat la 24%, salariile bugetarilor și drepturile sociale amputate, discrepanța dintre săraci și bogați s-a adâncit. Dacă statul era acela gras, de ce i s-a mai pus un strat de osânză de 5% din TVA? De ce s-a mai împrumutat cu zeci de miliarde de euro, de ce nu s-au plătit datoriile și despăgubirile pe care cetățenii le aveau de încasat de la statul gras? Nu cred că s-a spus o mai mare prostie politică decât aceea că statul român era unul gras în anii 2009–2011.