Eugen Nicolicea

Statutul deputaților și senatorilor nu a fost modificat din anul 2006, cu excepția drepturilor care priveau pensiile. Pe această perioadă multe prevederi au devenit neconstituționale. Spre exemplu, deși au existat hotărâri ale Curții Constituționale care spuneau foarte clar că hotărârile Camerei Deputaților, ale Senatului și ale Camerelor reunite se iau cu jumătate plus unu din prezenți, în statutul respectiv a rămas că se iau cu jumătate plus unu din total.

Deci iată o modificare care trebuia făcută obligatoriu, măcar pentru a face corelarea cu Constituția, și multe alte lucruri care trebuiau îmbunătățite.

Vă reamintesc că, din 2006 până acum, orice îmbunătățire a fost respinsă pe motivul excelent al celor care nu vor să facă nimic, și anume acela că nu este momentul. Deci, din anul 2006 până în anul 2013, în 7 ani, n-a fost momentul.

Dacă acum modificam o parte din statut, după aceea era clar că nu mai era momentul, pentru că: „Domnule, abia l-ați modificat. Ce mai venim acum cu îmbunătățiri?” Deci acest argument, că nu este momentul sau că, în urma unor îmbunătățiri care s-au adus, am avut o critică din partea unora care n-au înțeles nimic, fără să sărim în apărarea îmbunătățirilor respective, mi se pare doar un pretext.

În ceea ce privește meritele unui anumit ministru cu privire la Legea ANI, nu-mi aduc aminte să fi adus vreo îmbunătățire nici când a fost promulgată, nici când a fost declarată neconstituțională și modificată, fapt pentru care dă lecții unora care la vremea respectivă chiar au avut ceva de făcut și pot să justifice, prin amendamentele adoptate, îmbunătățirile făcute.

Reamintesc doar câteva exemple de îmbunătățiri. Deci Camera Deputaților sau Senatul dădea vot pentru încetarea mandatului unei persoane care a decedat, dar votul nefiind imperativ exista posibilitatea, din diferite motive – că n-aveai voturi suficiente –, să nu se adopte hotărârea și, prin urmare, mortul să rămână în continuare deputat cu toate drepturile.

De asemenea, dădeam vot în situația în care cineva își dădea demisia, deși știți că demisia e un act unilateral, noi votam dacă respectivului i-a încetat mandatul sau nu.

De asemenea, dădeam vot în situația în care cineva era arestat definitiv și, practic, avea drepturile electorale pierdute. Noi votam dacă respectivul este arestat definitiv sau nu este arestat definitiv, practic, ca să-i înceteze mandatul.

Adică noi votam evidența și, în urma votului pe care-l dădeam, au existat situații prin care am negat evidența. Vedeți cazul Diaconu de la Senat.

Pentru aceste cazuri foarte clare a trebuit să modificăm statutul, pentru că, în afară de faptul că ne-am făcut de râs dând un vot, negând evidența, am adus oprobriul public asupra Parlamentului și asupra întregii țări prin rapoartele MCV. Deci iată motive, zic eu, serioase să modificăm cel puțin aceste puncte, ca să nu mai putem să negăm evidența, indiferent din ce motiv.