Radu Alexandru Feldman

## Stimaþi colegi,

Am revenit la microfon pentru cã vreau sã vã împãrtãºesc un moment pe care l-am trãit în anii Õ90, când eram angajatul Guvernului României ca expert pe probleme de imagine ºi mã ocupam în mod special de relaþiile cu românii din afara graniþelor þãrii. Am avut

atunci ideea sau am fost unul dintre cei care au avut atunci ideea unui contact cât mai repede ºi cât mai semnificativ cu românii care trãiesc în afara graniþelor þãrii. Nu vã puteþi imagina cu câtã suspiciune, cu câtã neîncredere, cu câte întrebãri clarificatoare veneau invitaþiile pe care le lansam personalitãþilor, marilor personalitãþi care trãiau în afara graniþelor þãrii sã rãspundã invitaþiei Guvernului României. Era prea aproape decembrie Õ89, era prea aproape fostul regim care în permanenþã n-a încercat decât sã torpileze ºi sã manipuleze emigraþia româneascã, ca aceºti oameni care în egalã mãsurã tânjeau dupã þarã sã creadã, într-adevãr, cã nu li se cere decât sã vinã cu încredere în þarã.

Ce-a reuºit aceastã fundaþie nu vreau sã spun nici o clipã cã este de domeniul perfecþiunii, perfecþiunea þine de o idealitate la care aspirãm ºi pe care probabil niciodatã n-o vom atinge, dar ce-a fãcut aceastã fundaþie, prezenþa marilor personalitãþi în toate domeniile, cãrþile pe care le-a scos, expoziþiile pe care le-a organizat, simpozioanele pe care le-a organizat, manuscrisele care au fost readuse în atenþia opiniei publice din România ºi din afara graniþelor þãrii sunt borne de necontestat. Deci când vã cerem acest sprijin pentru o funcþionare normalã pentru Fundaþia Culturalã Românã nu facem decât sã dãm un sprijin pentru a continua un program care a reuºit atât de mult în condiþii în care din pãcate, trebuie s-o recunoaºtem, reuºim atât de puþin. Deci nu dãm un vot pentru perfecþiune, dãm un vot pentru dãruire, dãm un vot pentru calitate, dãm o ºansã de a continua aceste relaþii foarte bune cu românii care aºteaptã atât de mult de la þarã.

ªi închei cu un amãnunt: în urmã cu puþinã vreme, un distins senator, în plenul Senatului, a venit ºi a fãcut un larg expozeu despre o recentã iniþiativã a Guvernului de la Budapesta, care are ca þintã, sã spunem, maghiarii care trãiesc în afara graniþelor þãrii. Cred cã acel experiment, acea acþiune pe care o lanseazã Guvernul de la Budapesta în loc sã fie un subiect de ironie, ar trebui sã fie un model ºi pentru noi de ambiþionare ºi de potenþare la maximum a tot ce întreprindem pentru românii care trãiesc în afara graniþelor þãrii.

Fundaþia Culturalã Românã este tocmai instituþia care îºi propune ºi reuºeºte aceste lucruri. Sigur cã sunt ºi alte instituþii, Ministerul Educaþiei ºi acum, recent, Ministerul Informaþiei. Fundaþia Culturalã Românã nu atenteazã cu nimic la buna funcþionare a acestor instituþii, nu diminueazã cu nimic posibilitãþile acestor instituþii de a-ºi aduce sprijinul în acest program pe care-l consider absolut fundamental, sã sprijinim ºi celelalte instituþii, dar sã lãsãm în continuare Fundaþia Culturalã Românã sã-ºi onoreze menirea.