George-Mihail Pruteanu

## Stimaþi colegi,

Ascultându-l pe colegul Ioan Moisin, mã gândeam ce-ar fi dacã spusele sale ar fi putut fi ascultate de þara întreagã, în care cred cã s-ar fi gãsit câteva milioane de oameni care s-ar fi uitat la el cu ochii mari, ca la o fiinþã foarte ciudatã, pentru cã aceste milioane de oameni, de bine, de rãu, aveau un loc de muncã sigur ºi un salariu care sosea la timp în anii de dinainte de 1989. Dar nu acesta este subiectul intervenþiei mele de astãzi.

Subiectul acesta va atinge în egalã mãsurãÉ va fi cu un picior Ñ ca sã spun aºa Ñ în economic ºi cu un picior în cultural.

ªtiþi bine cã specialitatea mea nu este economicul ºi caut sã nu mã bag unde nu mã pricep ºi unde nu-mi fierbe oala, dar oala de care este vorba acum este o

oalã ºi a mea, ºi a multora dintre dumneavoastrã ºi mã tem cã fierbe de-i sar capacele.

Uitaþi despre ce este vorba: e vorba despre privatizare. Iarãºi, cu toatã modestia o spun, nu sunt un specialist în privatizare, deºi, înainte de a da, de exemplu, telefoanele grecilor, plãteam cu regularitate cam atât cât vorbeam Ñ 100.000, 150.000, 200.000 pe lunã Ñ. De când am dat telefoanele grecilor, nu scap fãrã 1 milion, deºi nu vorbesc mai mult ca înainte, dar, mã rog, trebuie sã te temi de greci ºi când îþi cumpãrã telefoanele!

Nici telefoanele nu sunt obiectul propriu-zis, la care abia acum ajung.

Obiectul intervenþiei mele îl constituie o privatizare cu ciuboþele foarte roºii, cusutã cu aþã foarte albã ºi foarte groasã, ºi anume privatizarea sau, mai exact spus, aºazisa privatizare a Editurii ”MinervaÒ.

Pentru cei dintre dumneavoastrã care nu ºtiu, amintesc cã Editura ”MinervaÒ este continuatoarea ”Editurii Fundaþiilor RegaleÒ, fundatã de regele Carol al II-lea ºi condusã glorios, fãrã nici o ironie, condusã cu mare sârg ºi cu mare eficacitate, chiar ºi economicã, de cãtre marele lingvist ºi scriitor Alexandru Rosetti, editurã care Ñ vorbesc de a Fundaþiilor Regale Ñ era rentabilã.

Editura ”MinervaÒ a continuat politica ”Editurii Fundaþiilor RegaleÒ, mai ales pe linia editãrii marilor clasici români, în serii ample, în serii academice, ca sã spun aºa, de 7Ð8Ð10 volume, serii, fireºte, necomerciale, care nu se bucurau de un succes de public, dar care constituiau o mândrie a patrimoniului cultural românesc.

Ei bine, stimaþi colegi, aceastã editurã a fost privatizatã recent în cadrul unei licitaþii la care a participat câºtigãtorul licitaþiei ºi, pare-se, ºoferul sãu ca concurent. A fost câºtigatã, stimaþi colegi, pe suma de 200, mai exact 207 milioane lei, adicã circa 11.000 de dolari, bani cu care cred cã nu cumperi un apartament de 2 camere în Ferentari.

Editura a fost cumpãratã cu tot cu mobilierul ei, care este vechiul mobilier al ”Editurii Fundaþiilor RegaleÒ ºi cu tot cu banii pe care îi avea ca stipendii din partea statului, adicã din partea Ministerului Culturii, pentru unele lucrãri Ñ am sã ºi precizez una, de pildã ediþia Delavrancea, fãcutã de academicianul Strempel Ñ, bani pe care beneficiarul privatizãrii i-a bãgat în buzunar ºi umblã aceºti bieþi academicieni, fiindcã altfel nu pot sã spun, sã-ºi capete cele 5Ð6 milioane pe care îi primesc pentru 2Ð3 ani de muncã.