Declar deschisã ºedinþa comunã a Camerei Deputaþilor ºi Senatului, anunþându-vã cã, din totalul de 484 de deputaþi ºi senatori, ºi-au înregistrat prezenþa la lucrãri un numãr de 372 de senatori ºi deputaþi, deci absenþi 112, cvorumul legal de lucru fiind de 243.
Birourile permanente ale celor douã Camere au adoptat proiectul ordinii de zi ºi al programului de lucru în forma în care v-au fost distribuite.
Dacã la proiectul ordinii de zi existã observaþii? Dacã nu, supun aprobãrii dumneavoastrã ordinea de zi.
Cine este pentru? Mulþumesc.
Împotrivã? Nu sunt.
Abþineri? Nu sunt.
Ordinea de zi a fost adoptatã.
Dacã la proiectul programului de lucru sunt obiecþiuni? Nu sunt.
Cine este pentru? Vã mulþumesc. Împotrivã? Nu sunt.
Abþineri? Nu sunt.
Programul de lucru fiind adoptat, intrãm în ordinea noastrã de zi.
La primele douã puncte în ordinea de zi, avem Raportul asupra activitãþii desfãºurate, în anul 1999 ºi în anul 2000, de cãtre Consiliul Legislativ. În aceste condiþii, dau cuvântul domnului Dragoº Iliescu, care ne va prezenta, spre informare, acest raport.
Îl rog, datoritã faptului cã avem un program încãrcat ºi avem ºi un termen foarte fix astãzi, ora 18,00, când preºedintele Consiliului de Miniºtri al Italiei va veni sã þinã o alocuþiune în faþa Camerelor reunite, sã aibã buna înþelegere ºi acest raport, care reprezintã, sigur, activitatea pe 2 ani, sã fie prezentat într-un termen de maxim 10 minute, astfel încât sã putem sã luãm cunoºtinþã de activitatea Consiliului Legislativ.
Vã rog, domnule preºedinte.
## **Domnul Dragoº Iliescu Ñ** _preºedintele Consiliului Legislativ_ **:**
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
Daþi-mi voie sã încep prin a vã mãrturisi cã sunt deosebit de onorat cã am posibilitatea sã prezint în faþa dumneavoastrã cele douã rapoarte ale Consiliului Legislativ.
Cu permisiunea dumneavoastrã, mã voi strãdui ca prezentarea ce o voi face sã fie de o manierã sinteticã, având în vedere ºi timpul acordat, precum ºi faptul cã cele douã rapoarte sunt deja difuzate.
Aº dori totodatã ca, în prealabil, sã vã informez cã Raportul de activitate al Consiliului Legislativ pe anul 2001 este deja elaborat ºi va fi depus în Parlament pentru a fi declanºatã procedura legalã în urmãtoarele zile.
Distinºi parlamentari,
Ca ºi în anii precedenþi, principalele probleme asupra cãrora Consiliul Legislativ ºi-a concentrat atenþia au fost urmãtoarele:
Ñ avizarea proiectelor de acte normative primite de la cele douã Camere ale Parlamentului, precum ºi de la Guvern;
Ñ reexaminarea legislaþiei anterioare Constituþiei în vederea asanãrii acesteia;
Ñ avizarea republicãrilor ºi rectificãrilor de acte normative;
Ñ urmãrirea armonizãrii legislaþiei interne cu reglementãrile comunitare;
Ñ asigurarea evidenþei oficiale a legislaþiei;
Ñ informatizarea evidenþei legislative.
Un loc primordial în cadrul competenþelor constituþionale ale Consiliului Legislativ revine activitãþii de avizare a proiectelor de acte normative.
În aceºti doi ani de activitate, Consiliul Legislativ a fost sesizat cu circa 3.000 de proiecte de acte normative, fiind emise un numãr de 2.960 de avize, dintre care 226 avize favorabile, 2.527 avize favorabile, cu observaþii ºi propuneri, ºi 207 avize negative, constatându-se o uºoarã scãdere faþã de anii precedenþi.
În cuprinsul avizelor, s-au formulat peste 19.000 de observaþii ºi propuneri.
Cele mai frecvente observaþii care au fost semnalate iniþiatorilor prin avizele transmise pot fi grupate astfel:
Ñ existenþa unor anumite contradicþii între unele dintre dispoziþiile interne ale proiectului sau incompatibilitãþi ale acestora cu reglementãri de bazã ale sistemului legislativ;
Ñ folosirea abrogãrilor implicite, chiar ºi atunci când abrogarea expresã era posibilã;
Ñ repunerea în vigoare a unor acte abrogate, prin procedeul abrogarea abrogãrii, lucru incorect ºi cu serioase implicaþii practice, inclusiv de retroactivitate.
Un aspect cu o specificitate aparte l-au constituit proiectele de acte normative pentru aprobarea, respectiv ratificarea unor tratate, acorduri sau convenþii internaþionale.
Dintre aspectele specifice semnalate, prezentãm urmãtoarele:
Definiþia termenului de teritoriu din acordurile pentru evitarea dublei impuneri nu a fost în toate cazurile corectã ºi nici completã.
Uneori, de fapt, de multe ori, expunerile de motive sau notele de fundamentare au fost doar avizate de Ministerul Afacerilor Externe, ºi nu semnate de acesta, în calitate de coautor, aºa cum prevede Legea nr. 4/1991.
În unele cazuri, s-a acceptat aplicarea provizorie a unor acorduri internaþionale sau intrarea lor în vigoare la data semnãrii, deºi, potrivit legislaþiei române, se impunea în prealabil aprobarea, respectiv ratificarea lor.
Nu s-a respectat întotdeauna regula alternatului în cazurile acordurilor bilaterale.
În numeroase cazuri, clauzele finale ale tratatelor nu au fost redactate corect, confundându-se, spre exemplu, autenticitatea textelor cu valabilitatea acestora sau se menþiona cã tratatul a fost încheiat, deºi la momentul respectiv el era numai semnat.
În general, avizele negative au avut în vedere încãlcarea normelor constituþionale ºi a principiilor ordinii de drept, faptul cã, pe fond, ele conþineau soluþii contradictorii, imposibil de aplicat în cadrul normativ existent ori nu îndeplineau anumite cerinþe legale, expres prevãzute de lege.
Dacã în majoritatea cazurilor proiectele avizate negativ nu au mai fost promovate, iniþiatorii însuºindu-ºi punctele de vedere ale Consiliului Legislativ, au fost totuºi unele cazuri în care o serie de proiecte au fost promovate fãrã a se lua în considerare obiecþiile semnalate.
Am avut însã satisfacþia sã constatãm cã, atunci când respectivele proiecte au ajuns în faþa dumneavoastrã, în Parlament, acesta le-a infirmat pe baza aceloraºi motivaþii.
O subliniere deosebitã care se cuvine a fi fãcutã este faptul cã, în anul 2000, Parlamentul a adoptat, la propunerea Consiliului Legislativ, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã, înscriind astfel România în rândul puþinelor þãri care au o asemenea lege.
În cursul anilor 1999Ñ2000, activitatea de asanare a legislaþiei a continuat cu aceeaºi intensitate. De la începutul acþiunii ºi pânã la sfârºitul perioadei raportate, cu sprijinul Parlamentului ºi al Guvernului, au fost adoptate ºase acte normative prin care s-au abrogat peste 1.750 de acte normative.
Se poate aprecia cã etapa abrogãrilor globale, masive, a actelor normative contrare principiilor ºi prevederilor constituþionale este practic încheiatã.
Din cele peste 2.100 de acte normative anterioare anului 1989, cât existau în vigoare la data începerii activitãþii Consiliului Legislativ, la 31 decembrie 2000 mai
rãmãsese în vigoare un numãr de 348 de acte normative.
În ceea ce priveºte aceste 348 de acte normative, subliniem cã cele mai multe dintre ele au suferit modificãri în vederea armonizãrii cu legislaþia nouã, precum ºi abrogãri parþiale ale unor texte, astfel cã se poate aprecia cã ele nu constituie o primejdie la adresa statului de drept, a democraþiei.
Trebuie spus totodatã cã multe dintre ele au un caracter tehnic, fãrã implicaþii politice sau ideologice.
Putem exemplifica cu o multitudine de exemple, Legea nr. 2/1968 privind organizarea teritoriuluiÉ mai multe.
O problemã deosebitã Ñ care, din pãcate, nu a putut sã fie încã rezolvatã pânã în prezent ºi pe care am sesizat-o Guvernului în numeroase rânduri Ñ o reprezintã situaþia celor 50 de acte normative nepublicate, anterioare Constituþiei.
Întrucât în majoritatea acestor cazuri Consiliul Legislativ nu a intrat în posesia textelor respective, existenþa lor rezultând numai din unele evidenþe legislative pe care le avem, nu s-au putut face propuneri concrete de abrogare sau de înlocuire.
Precizãm cã situaþia este deosebit de sensibilã, deoarece prin unele dintre aceste acte normative nepublicate au fost conferite o serie de drepturi sau avantaje anumitor categorii de lucrãtori din diferite domenii de activitate, spre exemplu, o anumitã cantitate de lapte acordatã sau un program de lucru special.
Vreau sã vã informez, deºi acest lucru priveºte anul 2001Ñ2002, cã am reluat demersurile pe lângã Guvernul României pentru a ne ajuta ca, prin intermediul ministerelor, sã obþinem informaþii pertinente despre acele acte normative, anterioare Constituþiei, care pot fi abrogate ca atare, asupra celor care necesitã modificãri sau completãri ori asupra celor care urmeazã sã fie supuse unei novãri legislative.
Propunerile ºi punctele de vedere de la ministere au început deja sã soseascã, avem deja din partea a 12 ministere, ºi în curând începem analiza acestora.
Dupã cum este cunoscut, prin Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României s-a stabilit cã republicãrile ºi rectificãrile actelor normative se pot face numai pe baza avizului prealabil al Consiliului Legislativ.
În intervalul de timp care formeazã obiectul prezentului raport, au fost avizate 80 de republicãri de acte normative, unele dintre ele de mare întindere.
Dintre aceste 80, patru au fost avizate negativ. Motivul avizãrii negative a fost, în toate aceste cazuri, determinat de faptul cã era vorba de acte normative modificate ori completate prin ordonanþe ale Guvernului or, potrivit legii, republicarea nu putea sã aibã loc decât dupã aprobarea de cãtre Parlament a respectivelor ordonanþe.
În ceea ce priveºte rectificarea actelor normative, operaþiune, la prima vedere, simplã, ºi ea s-a bucurat de o atenþie deosebitã din partea Consiliului Legislativ, fiind avizate 85 de cereri de rectificare, ºase fiind avizate negativ. Motivul? Cu ocazia analizei s-a stabilit cã prin cererea respectivã nu se dorea îndreptarea, nu se viza îndreptarea unor erori materiale, aºa cum prevede legea, ci, în fapt, ele prevedeau modificãri de soluþii legislative.
În realizarea competenþelor de avizare a proiectelor de acte normative, Consiliul Legislativ examineazã în acelaºi timp ºi concordanþa normelor propuse cu reglementãrile
Uniunii Europene, pentru a asigura armonizarea legislaþiei României cu acestea.
Activitatea desfãºuratã în acest sens de Consiliul Legislativ a urmãrit verificarea transpunerii în textul proiectelor actelor normative a obligaþiilor pe care România ºi le-a asumat prin Programul naþional de adoptare a acquis-ului comunitar, prin Programul naþional de aderare la Uniunea Europeanã, precum ºi prin Cartea albã ºi Agenda 2000. Evident, sunt documente care privesc perioada respectivã.
Consiliul Legislativ a conlucrat bine cu ministerele ºi cu alte instituþii, inclusiv punând la dispoziþia acestora textul unor directive sau regulamente.
În multe cazuri, încã în faza de concepþie a unor acte normative, am fost consultaþi, în mod neformal, de direcþiile de specialitate ale unor ministere.
Consiliul Legislativ a avut o prezenþã activã ºi la reuniunile Comitetului interministerial pentru integrare europeanã.
Nu este lipsit de importanþã faptul cã, în activitatea sa, Consiliul Legislativ a primit sprijin ºi a avut raporturi de conlucrare benefice cu Delegaþia Comisiei Europene în România, precum ºi cu Biroul TAECS al Uniunii Europene, beneficiind chiar de ajutoare concrete, materiale, tehnice din partea acestora.
Semnalãm cã, din totalul proiectelor de acte normative avizate în 1999 ºi 2000, aproape 1.300 au avut, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, interferenþe cu dreptul comunitar.
Deºi, în general, proiectele s-au armonizat cu reglementãrile comunitare, Consiliul Legislativ a semnalat ºi unele aspecte negative, generate mai ales de preluarea selectivã a acquis-ului comunitar, precum ºi faptul cã trimiterea la reglementãrile comunitare era, uneori, fie prea generalã, fie greºitã.
Astfel, deºi se invoca dreptul comunitar, în realitate era vorba fie de instrumente ale Consiliului Europei care, dupã cum se cunoaºte, trebuie ratificate pentru a cãpãta forþa juridicã necesarã, fie de faptul cã iniþiatorul fãcea raportare la legislaþia unui stat membru, de regulã, Franþa.
În elaborarea altor proiecte de acte normative, nu s-a avut în vedere transpunerea în legislaþia internã a unui text comunitar anume, ci doar a principiilor comunitare, fapt care reprezintã numai un pas spre armonizare.
În ceea ce priveºte evidenþa oficialã a legislaþiei, informãm Parlamentul cã, în cadrul acesteia, sunt înregistrate operativ, în chiar ziua publicãrii actului normativ, toate elementele sale de identificare, precum ºi toate implicaþiile ºi conexiunile acestuia cu toate actele normative în vigoare.
Vreau sã vã spun cã aceastã activitate se desfãºoarã Ñ este o muncã de mare fineþe Ñ prin þinerea la zi a unui numãr imens de fiºe, circa 60.000 avem în prezent, ºi acest tezaur informativ este actualizat zi de zi. El este þinut la dispoziþia atât a membrilor Consiliului Legislativ, cât ºi a tuturor celor interesaþi.
Deci, de fiecare datã când aveþi nevoie de ceva în aceastã materie, puteþi apela la Consiliu.
Consiliul Legislativ þine ºi evidenþa elaborãrii actelor emise în executarea anumitor acte normative, ceea ce, evident, ajutã la procesul de transpunere în practicã a acestora din urmã. Este vorba de norme metodologice, instrucþiuni de aplicare ºi altele asemenea, fãrã de care actul normativ de bazã nu poate funcþiona.
De asemenea, Consiliul Legislativ þine evidenþa tuturor excepþiilor de neconstituþionalitate pronunþate de Curtea Constituþionalã ºi, cu ocazia analizãrii proiectelor de acte normative, face observaþiile necesare, de fiecare datã.
În raportul pe anul 2000, este prezentatã situaþia actelor normative în vigoare la 31 decembrie 2000, situaþie care cuprinde 5.965 de acte normative, dintre care 1.315 legi, 447 de ordonanþe ale Guvernului, 327 de ordonanþe de urgenþã ºi 3.473 de hotãrâri ale Guvernului. Este vorba de data de 31 decembrie 2000.
Fãrã a intra în detalii, se constatã totuºi existenþa unui numãr relativ mare de acte normative cu putere de lege emise de cãtre Guvern, deºi o bunã parte dintre acestea, dupã cum aþi vãzut, au fost emise pe baza delegãrii legislative primite din partea Parlamentului.
Semnalãm totodatã cã, în anul 2000, au fost numeroase intervenþii legislative asupra fondului legislativ deja legiferat, concretizate în numeroase modificãri ºi completãri ale unor reglementãri de bazã, ceea ce a fost de naturã sã punã în discuþie raportul optim între stabilitatea ºi mobilitatea legislaþiei.
De fiecare datã când a fost cazul, Consiliul Legislativ a semnalat acest lucru.
Tot în acest capitol se cuvine a menþiona elaborarea anualã a Repertoriului legislativ, volumul acela mare, pe care, cu siguranþã, mulþi dintre dumneavoastrã îl aveþi, precum ºi, trimestrial, a Buletinului de informare legislativã, în care publicãm studii, analize ºi puncte de vedere asupra unor probleme juridice actuale sau controversate.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.