Leonida Lari Iorga

## Stimaþi colegi,

Din zori, pânã noaptea târziu, suntem bombardaþi de ritmuri nebune, cuvinte obscene, priveliºti degradante, ca ºi cum am trãi într-o junglã modernã ºi jungla aceasta naºte monºtri moderni.

Am spus-o de nenumãrate ori ºi o repet: sã facem ceva cât nu e târziu pentru renaºterea culturii naþionale. Altfel, lumea merge spre involuþie, se scufundã în primitivism.

Sã ne întrebãm: unde am ajuns, în ce situaþie apocalipticã ne aflãm, când un tânãr sau o tânãrã, în loc sã-ºi arate posibilitãþile sufletului, ni le aratã pe cele ale trupului?

Mai mult ca atât, se mai ºi afiºeazã cu gesturile lor scârbavnice, gesturi pe care nici animalele nu le fac, pentru cã animalele îl privesc ”drept în ochi pe DumnezeuÒ, precum spunea marele poet german Rilke.

E limpede cã diavolul creeazã prin aceste fãpturi umane viaþa sufletului care a trecut, în mod neiertãtor, la doar o viaþã a trupului. Dar, oricâte figuri ar arãta un trup, totuºi, infinit, are un sfârºit, pe când sufletul niciodatã nu sfârºeºte.

În toatã avalanºa aceasta de sunete satanice, prezentãri de mode, reclame televizate, cu trucuri, e deranjant faptul cã pânã ºi spiritele elevate nu se prind la un adevãr. Are loc o demonizare a populaþiei ca în Sodoma ºi Gomora; e condamnabil pur ºi simplu faptul cã unii oameni întreprinzãtori corup tinerii, nu le lasã spaþiu de existenþã, de a visa, de a crea, de a se realiza spiritual, formând astfel monºtrii de mâine. Pentru cã nu e de crezut cã un om e rãu din naºtere, conteazã mediul, iar mediul îl facem noi toþi, în special oamenii de culturã.

Oamenii de culturã în toate domeniile de creaþie sunt lãsaþi de izbeliºte, nu mai apar cãrþi, nu se fac filme, nu se fac expoziþii de picturã, întruniri muzicale. Or, dacã mai apare câte ceva, apoi nu întotdeauna comportã semnul valorii. Fenomenul culturã e dominat de spiritul de gaºcã, sunt preferaþi anumiþi artiºti, care se au bine cu cutare sau cutãricã ce deþine funcþii decizionale. Nu am mai citit de mult vreo carte, nu am vãzut de mult vreun film sau expoziþii de picturã de ale debutanþilor, am vãzut în schimb scãlãmbãiala deºucheatã a ”generaþiei PROÒ, ce o fi mai însemnând ºi aceasta. Un soi de prostie televizatã?! Nu existã o bancã de date, un centru de sistematizare a valorilor autentice ale României, totul e lãsat la voia întâmplãrii ºi a prostului gust. Anonimi iluºtri hotãrãsc soarta culturii, oricare neica nimeni poate sã-ºi producã opusurile în detrimentul spiritualitãþii româneºti, în detrimentul generaþiilor care vin, numai dacã are bani. Anume aºa s-a ajuns la denigrarea clasicilor naþionali români, la schimonosirea istoriei ºi a literaturii românilor, la prostituarea tineretului, la neglijarea bãtrânilor creatori, la uitarea celor mai chinuiþi români, acei din zonele ocupate ºi semiocupate.

Ceea ce se întâmplã acum, cu voia unor mãrginiþi în materie de culturã, e sucombarea în neant, e o alterare a noastrã ca neam. Noþiuni ca: omenie, patriotism, dragoste de þarã ºi-au pierdut calitatea, ºi-au pierdut aprecierea, sunt privite ca ceva din altã lume, niºte fantasme; cu cât eºti mai ºmecher, mai pigmeu, mai sperþar, dar gros la pungã ºi la obraz, cu atât eºti mai bine vãzut într-o societate coruptã. S-a ajuns la limita absurdului în toate colþurile acestei þãri, în toate domeniile, în toate casele. Se impune tot mai mult un statut al oamenilor de creaþie, protejarea cãrora va proteja viitorul societãþii româneºti. Altfel, ne pierdem cãile cãtre noi înºine, ne acoperã pigmeriada, ne înghite neantul.